șampanie

cum dai voie unui balon colorat să fie unui curcubeu să se spargă unui fluture să dispară unei lumini să se stingă cum dai voie nopții să fie ziuă și invers cum trăiești până la urmă pe buza prăpastiei sau a unui Dumnezeu neștiut cine te ține în brațe, cine te uită, ca să te poți privi în strâmtoarea oglinzii. te îmbrățișezi dar nu găsești nimic un fum, un abur, o grămadă de zăpadă într-o dimineață incredibil de sticloasă îndoiala ar distruge tot și practici asta ca o îmbălsămare ridicolă propriul nesaț după străinătatea mării și a aerului bagajele sunt făcute demult, iar tablourile nepuse încă la locurile lor, te aștept să deschidem șampania.