Jurnal
când întunericul învață să scrie
2 min lectură·
Mediu
(dacă Dumnezeu ne-a făcut pe toți
după chipul și asemănarea lui
atunci cum va ști
cine și cât a greșit?
al cui e fiecare?)
uneori mă întreb dacă viața te-a părăsit dintr-odată
așa cum se descarcă bateria de la mașină când
uiți faza lungă aprinsă
ori te-ai stins încet
cum o torță pe care-o arunci într-un puț
să vezi cât e de adânc
oare ai avut timp de un ultim gând?
oare ți-a trecut toată viața prin fața ochilor – așa cum se spune –
și-am făcut și eu parte din ea?
oare ai avut timp de un ultim cuvânt?
ai scrâșnit printre dinți fuck shit bloody hell
așa cum vezi că fac personajele negative în filme
când mor?
sau ți-ai cerut iertare și dacă da
a fost de ajuns – așa cum ne învățau preoții –
ca cel de sus să închidă ochii la greșelile tale
și să te primească în dragostea lui?
știu că și tu ai o groază de întrebări
ce gust are kebabul gulașul dulceața de pătlăgele
care-i treaba cu facebook-ul și de ce
steaua se numește fcsb
noi cei de jos încă o ducem bine
ne vedem de viețile noastre ca și cum ar fi ale altora
de viețile altora ca și cum ar fi ale noastre
uneori credem că dumnezeu e femeie
alteori că e negru
numărăm zilele până la black friday
nopțile ne visăm uma thurman black mamba
mai ții minte ce simplu era?
ce simpli eram
trăiam fără încrâncenare ne-mpărțeam zilele
ca pe-o sticlă de zimca în care-am găsit un șoarece mort
am dat-o înapoi barmaniței și-am zis
doamnă noi suntem catolici
nu mâncăm vinerea carne
+Sorin Vizitiu (17 nov. 1979 - iunie 1998)
061.010
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- emilian valeriu pal
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 282
- Citire
- 2 min
- Actualizat
Cum sa citezi
emilian valeriu pal. “când întunericul învață să scrie .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/emilian-valeriu-pal/jurnal/14196060/cand-intunericul-invata-sa-scrieComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Distincție acordată
ale noastre, ale altora, într-o continuă degringoladă. Pentru că timpul mirajelor s-a consumat și ne-a consumat. Un poem de stare, grav, cu întrebări retorice și o divinitate invocată aleatoriu, indiferentă și îndepărtată de momentul dispariției unui om, unui prieten. Sunt câteva instantanee lirice tulburătoare, citez doar un fragment realizat prin paralelism vizual:„ mă întreb dacă viața te-a părăsit dintr-o dată/ așa cum se descarcă bateria de la mașină când/ uiți faza lungă aprinsă/ori te-ai stins încet/ cum o torță pe care o arunci într-un puț/ să vezi cât e de adânc”.Foarte frumos scrieți, felicitări și stea!
0
Distincție acordată
O Poezie complexa care introduce ineditul cu simplitate. Ineditul ca reflex al tuturor ȋntrebarilor noastre fara raspuns. Ma bucur ca nu suntem singuri, ca Dumnezeu nu e nici el sigur de toate cȃte şi cum sunt. O poezie frumoasa !
0
Îmi place balansul dintre ironie și fragilitate, felul în care moartea e coborâtă în gesturi banale: baterii descărcate, torțe aruncate, replici din filme. Textul funcționează prin amestecul ăsta abrupt de întrebări grave și detalii cotidiene, care îi dă un aer autentic, necosmetizat. E o poezie cu umor amar, în care divinitatea apare mai degrabă ca un martor tăcut al confuziei noastre.
0
retorică impecabilă care m-a lăsat fără cuvinte. Am ales să tac în fața acestui poem. Dar și să mă înclin!
0
Mulțumesc pentru cuvinte, lectură și rezonare. Și tăcere. Nici eu nu prea știu cum să vă mulțumesc.
0
Un text încrâncenat, dar în sensul bun. Auntetic și plin, plin, dar plin de personalitate și expresii inedite.
Scrâșnște textul precum craniul sub trenul de fum.
Rămăi același autor de o forță introspectivă de invidiat.
Cum ar semna Radu Ș, semnez și eu - indivios până la culme...
Scrâșnște textul precum craniul sub trenul de fum.
Rămăi același autor de o forță introspectivă de invidiat.
Cum ar semna Radu Ș, semnez și eu - indivios până la culme...
0
