Poezie
când infinitul a fost mic
1 min lectură·
Mediu
cerul a respirat mai aproape
ca o inimă mare
bătând sub un acoperiș de paie
în grajd timpul a îngenuncheat
Pruncul a venit fără manifest
fără titlu scris cu majuscule
ca un cuvânt nerostit
care vindecă aerul din jur
Maria Îl ține în brațe ca pe un vers curat
miracolul nu are nevoie de comparații
Iosif strânge liniștea la piept
miel rătăcit
steaua arde păzind începutul
Dumnezeu învață să fie ținut în brațe
cea mai mare rescriere a lumii
infinitul a acceptat să fie mic
să fie legănat
să aibă nevoie de căldură
ca noi toți
02279
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nuta Craciun
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 96
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Nuta Craciun. “când infinitul a fost mic.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nuta-craciun/poezie/14197897/cand-infinitul-a-fost-micComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
NCDa, ideea e veche de când lumea. De sărbători scriu în voia inimii, mintea ia o pauză, recunosc. Poate o să revin când mă detașez puțin, sărbătorile de iarnă mă întristează mai mult decât mă bucură.
Mă bucur că mi-ai spus cum se vede, Crăciun cu bucurii!
Mă bucur că mi-ai spus cum se vede, Crăciun cu bucurii!
0
Dar expresia ta e, pe alocuri, proaspătă.
"Dumnezeu învață să fie ținut în brațe / asta e cea mai mare rescriere a lumii" - ai zis frumos. Aș renunța la "asta e cea mai". Aș spune simplu - cea mai mare rescriere.