toamna care nu vine

Cotidian banal, gesturi comune, firescul aparent simplu de radiografiat și însuflețit în cuvinte puține, aparent doar, căci tehnologia amestecată „voit” aleator cu gesturile obișnuite, neconștientizate
(mama tace
îi dă un suc rece și un pai albastru
semaforul rămâne verde )
presupune un instinct puternic, o cunoaștere înaltă.
Păsările iau decizii importante, toamna, semaforul fiindu-le punct de întâlnire cu oamenii (secvența m-a dus cu gândul la Hitchcock).
În confuzia dereglării cosmice,
(anunțuri distorsionate prin difuzoare
nimeni nu înțelege limba)
autoarea extrage o concluzie postulat:
”nu există anotimpuri
există doar refresh”
confirmată de orașul leneș, iubitor de cafea, concerte și foldere pierdute, uitate.
Pentru că tehnologia e tot mai prezentă în viețile noastre, poemul îmi pare o fotografie HD realizată cu drona, într-un colț de univers și într-un moment unic al unui anotimp nedefinit.
Fireasca-i „simplitate” m-a făcut să mă opresc, bucuria lecturii m-a determinat să scriu. În rest, altele nu prea mai contează.
Felicitări, Ana!

Mi-a placut foarte mult textul tau. Curge extrem de natural de la un capat la altul. Nu e nimic fortat, artificial sau nelalocul lui. Paradoxal nu am avut deloc impresia ca tema concursului te-a influentat sau limitat in vreun fel. Din contra, ai scris extrem de liber, credibil si asumat. Amprenta personala e evidenta, felicitari.

aici nu e vorbā că te-ai fi autodepăşit, ci că ai ridicat valoarea concursului, fiind la numai un punct de primul loc. Este o dare de seama a anomaliei pe care numai tu o vezi, pe care numai tu ne-o comunici. De atâtea ori nu am trecut strada pentru că semnalul roşu al.semaforului nu se mai înverzea, si niciodata nu m-am gandit ca ne paste o vara caniculara.

Mergi înainte! Nu ai ocupat primul loc cu cateva strofe buna si restul proaste, ti-o spun in numele unui juriu care nu ar aprecia 3 strofe din Luceafărul în defavoarea celorlalte.

In curand urcam poemul tau pe radio, care, apropo, e gata montat.

totusi sa nu exageram. A spune ca ce a scris X nu e ceea ce simte cu adevarat e usor deplasat. Ne putem juca cu expresiile de genul "artificial", "necredibil", "atipic" etc. Dar a spune ca nu a scris ceea ce simte pare deja demn de inceputul unei polemici specifice telenovelelor de pe AcasaTV cand Gabriela stia sigur ca Juan nu se casatorea din dragoste cu Graciela.

Am exprimat ceea ce am simțit, nu sunt critic literar. Da, am spun o prostie acolo când am scris „neconformă cu ceea ce autoarea simte cu adevărat”, fapt pentru care îmi prezint scuzele către autoare. Normal, nu am de unde să știu ce a simțit.
Nu vreau să polemizez cu nimeni, mai ales cu editorii, de aceea nu mă puneți la colț doar pentru atât! Iar telenovele nu urmăresc. (!)

După cum îți poți imagina, ceea ce am afirmat despre telenovele a fost o paralelă inocentă, al cărei scop nu a fost altul decât de a scoate în evidență absurditatea (total neintenționată, după părerea mea) a afirmației respective. Nimic mai mult.

Cu permisiunea ta, nu aș vrea să ne „domnim”, pentru că asta ar impune un soi de distanță între noi – distanță care, din punctul meu de vedere, la nivel strict colegial (nu mă refer la vârstă), nu cred că există. Eu consider că suntem colegi și nimic altceva, rolul editorial la care faci aluzie fiind ceva pur tehnic. Diferențele de opinie sunt inevitabile și reprezintă ceva absolut normal.

Îți mulțumesc.

Erika Eugenia Keller - mereu treci cu gânduri bune, lași o vorbă, un semn ( luminos ) și asta mă bucură de fiecare dată. Felicitările tale sunt un dar și le primesc cu recunoștință.

Florina Daniela Florea - îți mulțumesc mult pentru felul în care ai citit și ai simțit poezia, cum ai surprins vibrația „urbană” și acel aer suspendat între ritmuri și absențe. Mi se pare fascinant cum uneori lipsa anotimpurilor „clasice” poate deschide o altă dimensiune, una poate mai sinceră cu felul în care trăim acum. Versul cu „refresh” s-a născut chiar din senzația asta de resetare continuă, de mișcare fără repaus, unde golul devine la fel de puternic ca prezența. Recunoscătoare pentru lectura atentă și comentariul tău.

Paul Pietraru - ai compus o „fotografie critică” a poemului, cu un ochi fin la nuanțe și la felul în care banalul se amestecă ”firesc” cu tehnologia. Mi-a plăcut cum ai surprins păsările în întâlnirea lor cu semaforul, ca un contrapunct între cosmic și urban. Mă bucur că poezia te-a făcut să te oprești și să scrii, mulțumesc!

George Pașa - ai surprins foarte bine intenția mea de a ieși din zona de confort și de a încerca o altă voce. E adevărat, uneori înstrăinarea sau detașarea se simt, poate chiar inevitabil. Îți sunt recunoscătoare pentru observații, le primesc ca pe o invitație de a merge mai liber, mai aproape de ceea ce simt fără constrângeri. Cred că tocmai acest feedback mă ajută să descopăr dimensiuni noi și să încerc să caut și alte fețe ale scrisului meu.

Claudiu Tosa - mulțumesc tare mult pentru încurajare! Mă bucur că textul ți-a părut natural și liber, exact așa cum mi-am dorit să-l scriu, cred că asta e una dintre cele mai mari bucurii pentru mine ca autoare, să pot transmite firescul fără să par constrânsă de o temă.

BogdanGeana - mulțumesc din inimă pentru cuvintele acestea și pentru încurajare. Mă bucur mult că poemul a fost primit ca o voce personală și că a reușit să transmită acea „anomalie” pe care am încercat s-o pun în cuvinte. Faptul că l-ai citit și l-ai simțit aproape, e pentru mine o confirmare mai prețioasă decât orice loc în clasament. Abia aștept să îl aud și pe radio, pentru mine va fi ca și cum textul meu ar prinde o nouă respirație.