sarutul de sare

si dor napraznic mi se facu de vama veche.
inteleg ca astazi vezi asculta tipatul serii.
placut anana, simplu si complex ingemnate, mai exact mana in mana :)

Anana, atat de simpla imaginea tarmului sustinut, a marii undeva pe deasupra, a celor doua chipuri ochi in ochi... cu un aer de care imi este dor, dor.
Multam de tarmuri, de tipete.
Drag, Bianca

Uite cam ce îmi trezește textul tău:

din sunet de scoică bătrână
mi-am țesut aripa deasă
moștenesc un fir de nisip
din adâncuri
îl port
cu grijă sub pleoapă
pentru când mi s-o face dor
de țărm
stau pentru-o clipă
pe banca din lemn
din mijlocul mării
pe care nebunul a construit-o
să-și tragă sufletul trist
pescărușii și vântul

E plăcut să guști marea...

si dorul meu este la fel de naprasnic astazi,
ca tipa inserarea, sau pasarile, sau marea...
sau dorul din dor,
multumesc ca mi-ati interceptat mesajul
anana

ce mare frumoasa te naste, ma bucur ca am starnit-o,
frumoase versuri ai lasat aici,
multumesc
anana

tu chiar imi intelegi \"disperarea?\"
desi tipatul nu e al meu, paradoxal, dar el e starea mea de odihna... acum timpul meu nu este singur, iar tarmul nu mai este o \"vina\" care opreste marea din mine
ma bucur ca mi-ai descifrat universul
Anana

,,flămândă
arunc gustul de sare
pe buzele tale
apoi mână în mână
tragem după noi
țărmul ``
...hmmm, tu ma trimiti la mare, si la noi nici macar nu s-a topit zapada pe munte, dar e bine:), frumos Anana, felicitari!

Esente de tine, esente de vers, esente de culori intr-un tablou pe care il privim contemplativ. Un ritm al trairilor intense.
Indeosebi remarc:
\"din vina țărmului
marea trecea mereu
prin păsări
ucigând
tipatul serii\"

Frumos in ansamblu si echilibrat.

Felicitari, Anana, voi reveni cu incintare.


Drag, Ela

Pe sufletul meu azi. Așa e această scurtă magie a ta. Nu vreau să spun mai mult, să nu spulber clipa...

LOry
- tu stii ca sarea e insasi sarutul
intoarce-te in gand mana in mana cu marea
zapada se va topi neputincioasa
Ela
- esentele pot parea echilibrate, dar eu ma clatin
sub povara amintirilor de pe tarm
Miruna -
pe magi sa nu-i crezi, mai presus e cel
ce simte magia
va multumesc pentru frumusetea acestei zile

Pasarile obosite de zborul continuu la suprafata vietii, prin aerul incarcat cu repulsia fata de prostie , sucomba in mare cu tipatul lor sfasaind timpanul existentei.
\"Gustul de sare\" depusa de marea in retragere spre esenta izvorului, se sterge de mierea buzelor iubitului.
Cu iubirea ascunsa in mainile impletite \"tragem dupa noi tarmul\" ca o plapuma de nisip sau ca o cortina ce cade la sfarsitul piesei despre dragoste.

am ajuns mai tarziu si poate ca nu spun nimic in plus: oamenii merg mana in mana, pe drumul tarmului; leaga prin iubire marea de pamant. cred ca e mai bine zis, sunt punte intre pamant si cer. Cam trist faptul ca cei doi nu vor ajunge niciodata nici in cer si nici in larg. din vina lor marea ucide \"tipatul serii\", imi pare a fi sinonima cu un vers de-ale lui Blaga, \"sugruma vraja nepătrunsului ascuns\"; structura moderna; doua strofe doua imagini similare; aparenta simplitate.
mi-a placut, scuze ca am intarziat :)
drag,
Radu

Razvan
interesanta cortina ca tarm, iti multumesc pentru comentariu, e placut cand cineva desprinde idei noi,
cred ca asta este idealul

marlena
iti multumesc pentru steluta, si pentru ca ai interceptat ritmul valurilor din marea mea

radu
mi-ai interpretat ata de frumos versurile, eu iti multumesc,
imi place cum spui tu, acum te citez: oamenii merg mana in mana pe drumul tarmului, leaga prin iubire, marea de pamant,,, eu as adauga: sunt atat de puternici impreuna, incat pot trage dupa ei tarmul...
ma bucur de cuvintele tale si...
niciodata nu e tarziu, Radu, niciodata