Victor Potra

Poeții Dan Mihuț, Santha Attila și Gabriel Daliș recitând din poemele lor în cadrul manifestărilor Târgului Național al Cărții de Poezie (TNCP), ediția a II-a, 2011 Lectura s-a desfășurat la

Noaptea premergătoare vizitei la Suciu a fost deopotrivă comică și coșmarescă. La 40 de ani nu te mai aștepți să ai emoții de adolescentă care urmează să-l întâlnească Ștefan Bănică Jr. Și totuși

25 decembrie era o zi aproape obișnuită, caldă, calmă, care nu anunța prin nimic evenimentele vulcanice ce aveau să urmeze. Împreună cu Dana am admirat circumspect expoziția culinară din Cișmigiu,

o maimuță urcă în autobuz vorbind la o cutiuță mică, pe care o ține la ureche, unei alte maimuțe, aflată în cu totul altă parte, care are la ureche o cutiuță de o altă culoare și o ascultă pe maimuța

Gâză se scobea în nas gânditor. Rotunji o biluță din mucul extras și cu un bobârnac precis o expedie pe parbrizul Mercedesului parcat lângă trotuar. Dacă moșul nu iese în cinci minute trebuie să

orbii sunt frumoși ei văd doar ce-a lăsat dumnezeu înlăuntru dintru bun început pregătește furculița iubito diseară îți servesc ochii cu mult piper cum îți place prea mult timp m-am lasat

nu salvăm pe nimeni ne ducem dracului cu 100 de km pe oră de fapt nu ne ducem nicăieri întâmplările se năpustesc ne pălmuiesc grăbite până ne lasă cu buze vinete să mârâim tu înjurături eu

nu mă-ntrebi ce mai fac am umblat azi după după o mască ce ți s-ar putea potrivi nu-i de găsit în oameni în prieteni, nici în alcool sex sau în fumurile seducătoarei ierbi adulate-n cenacluri

motto: „Every time I plant a seed, He said kill it before it grow He said kill them before they grow.” (Bob Marley - I Shot The Sheriff) am prins un sentiment de singurătate că-mi dă

sfârșitul inocenței începe cu prima crimă spusă la ureche te iubesc e violul ascuns adânc în perna singuratică atâta drum așternut până la tine te face să crezi hormonii spun doar jumătate de

revoluție – constituție – minciuni – nebuni – minute să suni – hamburgheri – fițe – milioane de pizze – liceu – weceu – iarbă și praf – costume de vampă – ieșire la rampă – iubire – psaltire – cenușă

de sus lumea miroase a spital oameni bandajați în ceață zoresc în morminte înalte uneori le rămân sufletele pe afară se joacă de-a amintirile dacă îi prinde tristețea și adesea le cad ochii și

am luat un polițist pe stradă mă enerva de gras ce era i-am băgat pistolul pistolul în nas și i-am zis acum strănută s-a pișat pe el de frică mi-a recitat frumos de pe TV am familie, copii,

trăiesc într-un cartier mic el este țara mea în zilele libere îl iubesc îl vizitez îl laud: Pajura are o faună bogată câini vagabonzi ceea ce ține sub control populația de pisici

despre nimic se poate spune că ne frământă îi cădem victime prin propria noastră finitudine există un colț al memoriei dedicat fricii de unde se naște arta conversației continue despre ipoteze a

neîndoielnic ești o triadă hegeliană pizda dulce-fierbinte vărsatul amar pe cearceaf zâmbetul tâmp în oglindă dimineața când plec deja la servici ești filosofie

roll, scris cu roșu pe roșu, litere cu chenar negru: ___________________ ___________7 păcate // _________________nici o scăpare // _______10 porunci // _______________nici un mister // ____2

râde carnea flască pe obraji burtă și cur când poftesc mâinile tinere încolăcite strâns pe bară în expoziția zilnică în troleibuz nu le caut ochii e absurd nu vreau să văd pe cine

A doua parte Guru Har Gobind aștepta ca soarele să apună și Soma să lumineze cu toată puterea ei prevestitoare. Alături de el, pe banca de piatră, Mata Mahadevi își ținea capul pe umărul său,

miroase a sânge în toate apartamentele oamenii poartă în ceafă o rană deschisă și purulentă o drenă pentru ființă șiroind pe spate până la noadă în fotoliul de la televizor ne așternem curul