ziua dintâi
Și ziua se tot micșora pe măsură ce scădea lumina din mine și oameni cu rictus de piatră culegeau bănuți de pe stradă îi lipeau pe ochi și apoi strigau veseli: sunt orb, sunt orb! și aceea a
VPVictor Potraepilog
Termină cu prostiile, avem de murit, îi spuse privind cu atenție în căușul palmelor, neted ca o piatră îndelung șlefuită, fără nici o cută, nici un semn, nici o linie. Palmele li se îngemănau
VPVictor Potratehnica loviturii cu Pumnul
încă din copilărie singurul tău tovarăș Pumnul. nu faci nici o mișcare fără să-ți iei la tine Pumnul. la birou îți ferești chipul și strângi pe sub masă Pumnul. la plecare colegii îți
VPVictor Potralegea hapsânilor
să nu dai! să nu dai de pomană să nu dai binețe să nu dai dreptate celui drept să nu dai mâncare celui flămând să nu dai înapoi să nu dai doi bani pe viața lor ia! totul e
VPVictor PotraHitler avea dreptate
- pentru Raluca - Hitler avea dreptate când s-a revoltat împotriva jidanilor care fac copiii să moară de foame doar că nu jidanii sunt vinovați ci copiii pentru că le e foame. În anii '30
VPVictor Potraautoportret
Arunc la țărm toate cochiliile femeilor care s-au născut, s-au hrănit din mine, au murit în îmbrățișarea mea. Timpul le macină oasele, le spulberă lumina, le seacă privirea de viață și prea
VPVictor Potramit
Îmi făcusem cuib la poalele Caribdei și valurile îmi aduceau zilnic fâșii lungi, mătăsoase de carne din trupul tău. Mă hrăneam peste ape cu frumusețea ta ascunsă sub chipul Scyllei.
VPVictor Potrapeisaj
mirosul de oameni bătrâni plutește în troleibuzele patriei rânced și stătut ca un deodorant ieftin, plătit de primărie pete roșii au înflorit pe gazonul din fața blocului fete tinere aruncă pe
VPVictor Potrafotoșop
ți-am retușat chipul până ce-a fost aproape perfect aveai din nou 20 de ani eram fragezi și încrezători ne întâlnisem la momentul potrivit nu aveam zăbrele nici așchii de oțel în
VPVictor PotraIubitei imposibile
nu am avut începuturi toate femeile aveau o pecete pe frunte secate de iubire se cuibăreau în brațele mele eram cald și eram bun și sufeream cumplit la micul dejun când plecau îngrijorate și
VPVictor PotraRetrogeneză
La început, umblam peste ape. Apoi am zis: „Să fie nimic!” Și a fost nimic, și am văzut că era bun. Și am despărțit nimicul în cuvinte și jurăminte. Și ele au dat rod, și au umplut zarea, rodind
VPVictor Potrairefutabila tristețe
futabila tristețe (acesta este titlul original, din considerente de protecție față de conținutul explicit nu poate fi păstrat ca atare pe listele publice ale site-ului) șed cu tristețea la
VPVictor Potradacă
dacă sânul tău ar fi cuprins de uitare l-aș îmbrăca în palmele făcute căuș apoi te-aș respira, te-aș bea, te-aș ascunde între tâmplă și un cuvânt nerostit tremurând sub piele dacă inima ta
VPVictor Potrao adâncă tăcere
am povestit despre toate am trăit cât ne-a fost dat o fărâmă din ce-ar fi fost drept nici un miracol nu s-a arătat nici Dumnezeu, nici bunul Diavol am jucat fără regizor doi actori
VPVictor Potradezdrăgostirea
se ia vântul se dă de-a dura prin părul tău se descoperă nepotriviri de caracter între șuvița de pe frunte și șuvița de pe obraz se sărută apăsat aerul de lângă ureche se remarcă
VPVictor PotraIubitei dulci
suntem la mare la mare depărtare de orice merge în două picioare ne jucăm cu ciocolată îți pictez o bomboană dolofană pe burta umflată sunt sigur c-o să naști un delfin o să fie fată sper să
VPVictor PotraDana Banu - lectură de poezie . Video
1 noiembrie 2010, El Primer Comandante, București. Lectură publică Dana Banu. Poeziile „departe” și „ieșirea din vis” Filmul poate fi vizionat la linkul de mai
VPVictor Potrapăi de ce nu?
orbii sunt frumoși ei văd doar ce-a lăsat dumnezeu înlăuntru dintru bun început pregătește furculița iubito diseară îți servesc ochii cu mult piper cum îți place prea mult timp m-am lasat
VPVictor Potrane ducem dracului iubito
nu salvăm pe nimeni ne ducem dracului cu 100 de km pe oră de fapt nu ne ducem nicăieri întâmplările se năpustesc ne pălmuiesc grăbite până ne lasă cu buze vinete să mârâim tu înjurături eu
VPVictor Potraanabasis
nu mă-ntrebi ce mai fac am umblat azi după după o mască ce ți s-ar putea potrivi nu-i de găsit în oameni în prieteni, nici în alcool sex sau în fumurile seducătoarei ierbi adulate-n cenacluri
VPVictor Potrafemeia cea de pe urmă
și o iubeam pe toată întinderea trupului ei și mă miram ce porcării îi pot spune era ca și cum aș fi deflorat sacristia ca și cum sufeream mirungerea dintâi ce avea să mă vindece de risipă, de
VPVictor Potradrumul spre tine
sfârșitul inocenței începe cu prima crimă spusă la ureche te iubesc e violul ascuns adânc în perna singuratică atâta drum așternut până la tine te face să crezi hormonii spun doar jumătate de
VPVictor Potracântecul ciorii
de sus lumea miroase a spital oameni bandajați în ceață zoresc în morminte înalte uneori le rămân sufletele pe afară se joacă de-a amintirile dacă îi prinde tristețea și adesea le cad ochii și
VPVictor Potrapoemul de care mi se rupe
pune-ți harnașamentul iubito astăzi vreau să te călăresc prin toate cârciumile uitate de răspublicați vreau să ți-o trag fix în organul poetic azi ne futem nu scriem despre suntem cretini și
VPVictor Potra