Poezie
Iubitei imposibile
Epistole către o sută de iubite
1 min lectură·
Mediu
nu am avut începuturi
toate femeile aveau o pecete pe frunte
secate de iubire
se cuibăreau în brațele mele
eram cald și eram bun
și sufeream cumplit
la micul dejun când plecau
îngrijorate și amuzate
acasă
mi-aș dori ca diavolul să nu-mi mai șoptească
gândurile iubitelor de-o vară
să le lase în tenebre
să le întoarcă chipul spre păcatul trecut
brusc
fără regrete
fără sex de adio
fără ipoteze
mi-aș dori să rămân impotent
după fiecare iubită ratată
știam că ești altfel
din primul cuvânt
mi-ai iubit părul
singură ai văzut disperarea
cuprinsă în niște plete alandala
acum îți aștept sânii
să-mi răcorească obrajii
mi-e rușine că nu te-am prevăzut
diavolul a tăcut
nu te cunoaște
jucăm șotronul
pe trupul tău și-al meu
te îmbrac în miere de eucalipt
mă lași la poarta ființei tale cât să respir
apoi mă scoți la lumină
ce să-ți sărut mai întâi?
nu am nimic din ceea ce-ți trebuie
doar o amintire
aveam 14 ani și m-am masturbat
prima oară
și am visat o femeie
(Iubitei imposibile)
* Epistole către o sută de iubite *
004401
0