Mediu
să nu dai!
să nu dai de pomană
să nu dai binețe
să nu dai dreptate celui drept
să nu dai mâncare celui flămând
să nu dai înapoi
să nu dai doi bani
pe viața lor
ia!
totul e comestibil
pensiile handicapaților
medicamentele canceroșilor
pâinea săracului
viciul disperatului
sfiala credinciosului
speranța! mai ales ea, speranța
e suculentă
iubește-te pe tine însuți ca pe tine însuți!
mama e o povară în plus
tatăl un portofel gol
soția vătășel
copiii argați
aproapele un comesean nepoftit
să nu-ți fie frică!
de lege
de pedeapsă
de Dumnezeu
de singurătate
de bătrânețe
de remușcari
doar de milă
să te temi
căci de te va cuprinde o singură dată
atunci îți va sparge carapacea
și vei fi om
076750
0

da, titlul defalcat în șuvițe definește o societate, o lume uitată în subconștientul ființei.
un text bine punctat și reliefat
aprecieri și
o stea care va lumina, precum o lumânare, în sufletul înegrit al "hapsânilor"
da, ia! totul e comestibil