Poezie
irefutabila tristețe
1 min lectură·
Mediu
futabila tristețe
(acesta este titlul original, din considerente de protecție față de conținutul explicit nu poate fi păstrat ca atare pe listele publice ale site-ului)
șed cu tristețea la masă, bem vodci
pe banii ei
și ronțăim oasele trecutelor iubiri
o să mă fută
tristețea asta cu ochii ei strălucitori
o să mi-o sugă
cu un zâmbet ironic
la noapte
când ies lupii la vânat de lună
o să mi-o tragă
în măduva spinării și în măruntaie
o să sape
tunele lungi de durere
o să nască
coșmaruri bucălate alăptate cu panică
o să mă sufoce
cu bucile așezate pe strigătul mut
o să mă dezbrace
de haine, de mine și de tine
o să-i fie milă
cât să-mi închidă ochiul stâng, pe dreptul
o să-l scoată
o perlă într-un colier la gâtul tău
o să-ți aducă aminte:
aveam doar numele tău și l-am uitat
dar noaptea e încă dincolo
tristețea privește peste umărul meu
măsurăm ziua
n-a mai rămas mult din tine
033922
0
tristețea asta cu ochii ei strălucitori /
o să mi-o tragă
în măduva spinării și în măruntaie/
sentimentul de teama și nevoia de refugiere pare sa "domneasca" peste stihurile din debutul poemului.
față de acest început, finalul este liniștitor din punct de vedere al cuvintelor utilizate cu toate ca sub acest aspect se remarca tristețea și resemnarea.