ne ducem dracului iubito

O sută de kilometrii la oră nu este o viteză îngrijorătoare; o viteză mai mare decât a luminii, pe care o au vestiții tahiioni - particole subatomice mici-mici-mici ca puța de furnici - , te poate face să călătorești în trecut, până dincolo de momentul cunoașterii iubitei. În acest caz ai rămâne fără \"obiectul\" dragostei.

E un poem splendit; are epicitate, calitate pe care poezia și-o pierde la unii contemporani, și inflexiuni tragice - la tine \"cabotino-tragice\", exact cât să-ți stea bine...

Văd că reapare condamnarea aceea, din secunda în care v-ați îndrăgostit, ceea ce este un act de onestitate și justiție în același timp...

Bon voyage în continuare!

îmi place discursul acesta alert, direct... pentru că ajunge până în miezul iubirii :). Când dragostea începe să usture, atunci apare acest \"ne ducem dracului iubito\". Dar e totuși o călătorie interesantă... Nu se renunță la iubire, cuplul se duce... împreună! :). Cu plăcerea lecturii,

alex

un poem bun,realist. Vezi de scapă de cîțiva \"ne\". Se poate. E de bine oricum s-ar zice.

amu am văzt. Ba se prea poate. Și doar imaginația ne oprește pe undeva. Cu tahionii zboară gîndul, adicătelea ceea ce noi postăm aicea.

din punctul meu de vedere, nu suntem niciodata multumiti de persoana care ne iubeste asa cum sintem, cu limitele, frica si mizeria din noi..si plecam in speranta de a ne intoarce schimbati, dar nu se intimpla si suntem tot mai goi..Dragostea e cum spui, o forma de condamnare, dar o dulce forma!La urma urmei fiecare din noi poarta in suflet durerea iubirilor pierdute, tradate, marginalizate si cel putin o data in viata cu totii ne-am dus dracului..\"ne-am pus noi in calea derizoriului asa, de-ai naibii\" de cele mai multe ori o facem inconstient, dar perbacco, o facem si..de ce sa ne miram ce ne ducem dracului? Uneori viteza e chiar mai mare! Ca mai toate poeziile tale si aceasta e putin neobisnuita, mi-a placut!

nix da!
te răsfeți .....
poate cu 250 km s-ar putea
dar unde e autostrada?? eh???
nix șanse, asa că mai e drum lung până departe

poema de dragoste sadea

Aoleo, ce de comuri aici și eu nimic! Nu le văzusem, noroc cu commul lui Anni.

Vă mulțumesc și la mulți ani, dragilor!