Poezie
ne ducem dracului iubito
1 min lectură·
Mediu
nu salvăm pe nimeni
ne ducem dracului cu 100 de km pe oră
de fapt nu ne ducem nicăieri
întâmplările se năpustesc
ne pălmuiesc grăbite până ne lasă
cu buze vinete
să mârâim tu înjurături eu rugăciuni
sau era invers?
suntem două pietre la limită
sub o cascadă fierbinte
ne curge iubirea pe frunte
ne intră în ochi și ne ustură
ne măcinăm
suntem temelia unei lumi triste și ne dor umerii
luăm în freză baruri sindrofii mutre
și cuvinte născute să umple golul altora
ne-am pus noi în calea derizoriului
așa, de-ai naibii
și el ne învelește cald în fiecare seară cu o plapumă alcoolizată
până nădușim de-atâta indiferență
dimineața o luăm de la capăt
pentru că noi ne-am condamnat unul pe altul
din secunda în care ne-am îndrăgostit
ne ducem dracului cu viteza luminii
și mai avem mult drum înainte
075.974
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Victor Potra
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 142
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Victor Potra. “ne ducem dracului iubito.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/victor-potra/poezie/13942787/ne-ducem-dracului-iubitoComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AGîmi place discursul acesta alert, direct... pentru că ajunge până în miezul iubirii :). Când dragostea începe să usture, atunci apare acest \"ne ducem dracului iubito\". Dar e totuși o călătorie interesantă... Nu se renunță la iubire, cuplul se duce... împreună! :). Cu plăcerea lecturii,
alex
alex
0
LMun poem bun,realist. Vezi de scapă de cîțiva \"ne\". Se poate. E de bine oricum s-ar zice.
0
LMamu am văzt. Ba se prea poate. Și doar imaginația ne oprește pe undeva. Cu tahionii zboară gîndul, adicătelea ceea ce noi postăm aicea.
0
MVdin punctul meu de vedere, nu suntem niciodata multumiti de persoana care ne iubeste asa cum sintem, cu limitele, frica si mizeria din noi..si plecam in speranta de a ne intoarce schimbati, dar nu se intimpla si suntem tot mai goi..Dragostea e cum spui, o forma de condamnare, dar o dulce forma!La urma urmei fiecare din noi poarta in suflet durerea iubirilor pierdute, tradate, marginalizate si cel putin o data in viata cu totii ne-am dus dracului..\"ne-am pus noi in calea derizoriului asa, de-ai naibii\" de cele mai multe ori o facem inconstient, dar perbacco, o facem si..de ce sa ne miram ce ne ducem dracului? Uneori viteza e chiar mai mare! Ca mai toate poeziile tale si aceasta e putin neobisnuita, mi-a placut!
0
AMnix da!
te răsfeți .....
poate cu 250 km s-ar putea
dar unde e autostrada?? eh???
nix șanse, asa că mai e drum lung până departe
poema de dragoste sadea
te răsfeți .....
poate cu 250 km s-ar putea
dar unde e autostrada?? eh???
nix șanse, asa că mai e drum lung până departe
poema de dragoste sadea
0
VPAoleo, ce de comuri aici și eu nimic! Nu le văzusem, noroc cu commul lui Anni.
Vă mulțumesc și la mulți ani, dragilor!
Vă mulțumesc și la mulți ani, dragilor!
0
E un poem splendit; are epicitate, calitate pe care poezia și-o pierde la unii contemporani, și inflexiuni tragice - la tine \"cabotino-tragice\", exact cât să-ți stea bine...
Văd că reapare condamnarea aceea, din secunda în care v-ați îndrăgostit, ceea ce este un act de onestitate și justiție în același timp...
Bon voyage în continuare!