Sympathy for the Devil. Despre Bine (II)
Sugeram în fragmentul anterior că simțul moral interior, acea caracteristică mentală care ne permite să clasificăm instinctiv acțiunile în „bune” și „rele”, nu este reductibil la un sistem moral,
Sympathy for the Devil. Despre Bine (I)
Simpatia mea pentru Diavol e un alt mod de a mă răsfăța într-o lume ipocrită, atât de morală încât binele trebuie să vină neapărat cu parafă și agheasmă pentru a fi recunoscut ca atare. Creștinismul
Paradoxurile rebelului
Orice rebel presupune o ordine căreia să i se opună. Această opoziție poate îmbrăca cele mai diverse forme, de la negare violentă, trecând prin efortul de reformare, până la simpla prezență
Pune banii jos!
Întrebarea care vi se va pune, foarte curând, intelectualilor, este: CINE PORTOFELU’ MEU SUNTEÞI VOI DE AVEÞI IMPRESIA CÃ ȘTIÞI MAI BINE?! PUNEÞI BANU’ JOS! Vă invit să ascultați un hit, foarte
Campania de tâmpire a României
Pâine și circ. Rețeta e veche, verificată. Pe de altă parte e necruțătoare, în logica ei simplă. Circul nu e gustat pe stomacul gol, pâinea nu e digerabilă fără zdrăngănele și saltimbanci. Dat fiind
Modelul agonic
Dacă îmi place ceva la agonia, îmi place capacitatea editorilor și a cenzorilor de a nemulțumi într-un final pe toată lumea. E un semn de sănătate spirituală. Faptul că la categoria eseuri, de
Educația prin Dogmă: „Drepți! Spre mântuireeee… Marș!”
Vroiam să scriu acest text grav, detașat, cu argumente, motivație și documentație. Documentându-mă, am aflat că există suficiente luări de poziție echilibrate, susținute logic, sociologic, cultural
Sexualitatea ortodoxă: în familie, în mănăstire, în grup
În ciuda aparențelor, nu cred că atributul definitoriu al sexualității ortodoxe este monogamia, ca extensie a loialității. Ci mai degrabă posesia, cu toate formele ei de dominare. Dar mai întâi ce
Inchiziția pândește după colț
Recunosc că în ultimul timp am acumulat o frustrare imensă vis-a-vis de propaganda creștină, mai precis cea ortodoxă, desfășurată în spațiul spiritual românesc. La prima vedere pare o situație
Ultima generație de sacrificiu?
După 90\' toți cei ce aveam vise am sărit grămadă pe ele. Mai ales cei tineri. Trebuia să fim ingineri sau în cel mai rău caz economiști și am umplut facultățile cu filosofi, psihologi, artiști,
Necredința noastră cea de toate zilele...
Suntem într-un joc inegal în care de o parte a liniei se înghesuie apologeți bătându-se pe crucea ce la dă dreptul să spună inepții sub acoperirea credinței, iar de partea cealaltă e gol. Oamenii
