Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@victor-potraVP
Victor Potra
@victor-potra
Eseuri

Sexualitatea ortodoxă: în familie, în mănăstire, în grup

Noul Totalitarism Crestin (III)

7 min lectură·
Mediu
În ciuda aparențelor, nu cred că atributul definitoriu al sexualității ortodoxe este monogamia, ca extensie a loialității. Ci mai degrabă posesia, cu toate formele ei de dominare. Dar mai întâi ce înțeleg prin sexualitate ortodoxă? Prin acest termen adresez componenta de comportament socio-psihologic indusă de doctrina și propaganda creștină ortodoxă cu privire la sexualitate. Militantismul ortodox induce o tipologie a comportamentelor sexuale care, în jocul de-a păcatul și canonul, duce consumatorul tipic de ortodoxism la o dedublare psihologică care frizează schizofrenia. Ipoteză: sexul este un păcat dacă nu este făcut pentru procreere. Argumente: Avortul este un păcat de moarte Contracepția (inclusiv sterilizarea) este un păcat grav Onanismul (și alte forme de autosatisfacere) – un păcat suficient de grav ca Onan să fie omorât de Dumnezeu. Culmea, aici e uneori introdus și sexul cu prezervativ! Homosexualitatea – văleu! Demonstrație: Vă rog să imaginați alte forme de a avea plăceri sexuale fără a intra sub incidența unuia dintre păcatele enumerate mai sus. Evident, care să nu presupună o procreere aleatorie. Concluzie: Sexualitatea ortodoxă presupune, principial, două abordări mari și late: animal de prăsilă sau abstinent, reproducător sau eunuc, turmă sau păstor. Evident cu presupunerea implicită că păstorul nu face sex cu alt păstor (e exclus prin definiție, teoretic cel puțin)… Dacă pe de o parte sexul nu este acceptat doctrinar decât în ipoteza procreării iar pe de altă parte credincioșii, alături de îndrumătorii lor spirituali, se acuplează în draci, în toate variantele posibile, atunci avem o situație schizofrenică în care dedublarea personalității este asumată din start: persoana care trebuie să fiu pentru a-mi asigura un loc călduț de-a dreapta creatorului este esențial diferită de persoana care trebuie să fiu pentru a răspunde nevoilor mele sexuale. Ipoteză: toată lumea și-o trage – în familie, în mănăstire, în grup Argumente și demonstrație – cum o facem fără a avea câte 10 copii: Sex rafinat. Bazat pe contracepția modernă în familiile care altfel se consideră profund religioase și sunt adeseori „stâlpi ai bisericii”. Acest păcat, mărturisit, este periodic iertat cu impunerea de diverse canoane ușoare (propun să le numim pseudo-canoane). De multe ori o donație este suficientă. Sex grotesc. Implică avortul sau contracepția primitivă la femeile mai puțin educate, mai sărace, dar care de asemenea se consideră credincioase fără urmă de îndoială. Context completat de obicei de un bărbat de tip brută sau în cel mai bun caz indiferent față de femeie și de responsabilitățile care incumbă din nașterea unui copil. Acesta e „calul de bătaie” al preoților și această categorie primește de obicei canoanele cele mai grele. Pedeapsa are ca pivot lipsa de împărtășanie, care poate merge uneori până la „pe viață”. Penitentul rămâne un fel de creștin „fără carnet de membru” și fără garanția mântuirii după moarte. (Remarcabilă perversitatea Bisericii în aceste cazuri, de reținut pentru viitoare modele dictatoriale îmbunătățite). Sex sprinten. Infidelitatea, sexul în afara sau în absența căsătoriei. Permite portarea responsabilității asupra celuilalt partener. Ca păcat e tratat relativ mai puțin dur de pedepsitorii ortodocși. De asemenea, trece într-un con de umbră problema sexualității neînfrânate (un caz ciudat, în care un păcat mai ușor poate camufla un păcat mai grav). Pedepsele variază de la pseudo-canoane la ispășiri mai drastice în funcție de condiția socială a păcătosului, de relaționarea lui cu preotul și de personalitatea acestuia din urmă. Sex naiv. Autosatisfacerea. Practicată pe scară largă de adolescenți, face deliciul preoților la confesiuni. Cu cât mai multe detalii, cu atât mai bine. Ar trebui să se adauge la costumul ortodox o babețică de confesiune pentru ca balele să nu mai ajungă pe tânărul mărturisitor. În genere acceptat ca un păcat „soft”, mai degrabă amuzant-delicios. Sex bărbos. Practicat de obicei între călugării aceleași mănăstiri. Dat fiind că se pot ierta între ei, problema păcatului și a penitenței e una strict teologică pe plan local. Desigur însă există mass-media și ierarhiile superioare. Dacă lucrurile răsuflă se lasă cu excludere din echipa câștigătoare de mântuire. Sex timid. Rezervat de obicei călugărițelor. Practicat atât cu surorile cât și cu băieții din împrejurimi. Preoții veniți în vizită sunt rezervați stareței. În cazul unui mediu monastic neliberal, pedepsit prin exorcizare. Adeseori se lasă cu deces. Sex în grup. Combinata alpină a celor de mai sus. Ipoteză: diavolul – ca concept – și canoanele – ca metodă de ispășire a păcatului – sunt supapa de funcționare a unei sexualității ortodoxe supra-tensionate. Credinciosul ar călări atât ceva cât și altceva, dar n-are voie. E condamnat la iubire standardizată. Preotul e condamnat la preoteasă. Călugărul are opțiunea unui păcat mai grav decât altul: de la sodomie în sus osânda îi e deschisă. Cu toate astea majoritatea fac fix pe dos. Rămânând creștini. Ortodocși. Iertați-mă că sunt uimit în fața acestui monument de inconsistență psihologică. Nu rămâne decât supoziția dedublării personalității: în biserică versus viața personală. Între ceea ce face creștinul ortodox (conform unuia dintre cele mai puternice instincte naturale) și ceea ce crede cu tragism și sinceritate că ar trebui să facă (conform educației și presiunii sociale) există o permanentă tensiune. Pentru a rezista psihologic acestei dedublări biserica a construit un sistem dogmatic ingenios. În primul rând, vă rog, faceți cunoștință cu Diavolul. Sursă a păcatului, el are o valoare inestimabilă pentru morala și sexualitatea ortodoxă. Acțiunile și atitudinile interzise de dogmă, denumite generic păcate îi sunt asumate. El este instigatorul, inspiratorul. Astfel păcatul poate fi exorcizat, alteritatea de comportament externalizată: nu mai sunt eu cel bun și eu cel rău, într-un permanent conflict; sunt eu cel bun, identic cu mine însumi, adesea însă păcălit de diavol întru comiterea de păcate. Apoi credinciosul poate fi băgat în mașina de spălat a bisericii: confesiune, canon, iertare. Ortodoxul e ca nou. Astfel se ține sub control schizofrenia dedublării. În plus metoda prezintă marele avantaj că oferă oportunitatea unui despotism hidraulic în care resursa esențială controlată exclusiv de biserică este mântuirea. Mântuirea de care credinciosul are absolută nevoie pentru a trăi viața de dincolo. Este ca și cum o singură organizație ar controla toate resursele de apă. Sexualitatea ortodoxă are deci ca pilon posesia. Din momentul în care abordezi o partidă de sex fără finalitate ecumenică ești posedat de diavol și, prin intermediul acestei ficțiuni, de către biserică. Iar dacă orice sexualitate pură e păcătoasă, atunci cum să o mai asociezi cu concepte pozitive ca iubirea, altruismul. Desigur, poți, dar dogma predispune la o abordare pur animalică. Iubirea este rezervată bisericii. Sexualitatea în afara ei e simplă plăcere, cu cât mai grobiană cu atât mai bine, e posedare de mijloace pentru satisfacerea poftelor. Dogma ortodoxă induce dualitatea unei sexualități fie serafimice, fie animalice. Ne posedăm: în familie, în mănăstire, în grup. Și cu toții suntem posedați și violați într-un final de biserică, în jocul de iertarea. Dedublarea și falsa pudoare induce uneori comportamente aberante. Problemă: fie o fătucă nici prea habotnică, nici lipsind duminica de la biserică. Convinsă de predici, a hotărât să-și conserve virginitatea pentru cel care-i va fi alesul, alături de care va avea o viață demnă de împărăția cerurilor. Drept pentru care își începe viața sexuală exclusiv prin sex oral la început, apoi sex anal (pentru că băieții vor întotdeauna mai mult). Dar virginitatea îi este rezervată acelui unic cavaler cu care va păși în fața altarului. Ea crede sincer că a făcut ceea ce este corect. De discutat nu prea a avut cu cine, că este un subiect rușinos și parcă ar cam fi și un păcat. Dedublarea se acumulează, tensiunea crește, ajunge până la urmă la confesiune. Doresc o rezolvare teologică ortodoxă completă, competentă și consistentă cu sine însuși, luând în calcul atât intențiile, sinceritatea și inocența fetei cât și faptele în sine raportate la dogmă. În astfel de situații, 2 din 10 preoți ajung să facă sex cu fătuca venită la confesiune. În loc de concluzie finală vă propun o înjurătură de final (pentru că sunt exaltat și isteric): Măi ipocriților, mai rădeți-vă bărbile, că vă rămân în ele bucăți din ce v-ați înfruptat și nu-i frumos la slujbă!...
0598673
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Eseuri
Cuvinte
1.320
Citire
7 min
Actualizat

Cum sa citezi

Victor Potra. “Sexualitatea ortodoxă: în familie, în mănăstire, în grup.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/victor-potra/eseu/1794148/sexualitatea-ortodoxa-in-familie-in-manastire-in-grup

Comentarii (59)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@carmen-sorescuCS
Carmen Sorescu✓
mie mi se pare amuzant textul scris de tine, mai ales ipotezele cu timid, grotesc, etc.
Dar mai întâi ce înțeleg prin sexualitate ortodoxă? intrebarea ta vine sa explice de fapt nu ce intelegi tu ci mai exact ce intelege ortodoxia, explicatiile pe margine, revin sa spun nu sunt noi, doar amuzante. propaganda ortodoxa in acest sens? nu am cunostinta.
si mai amuzant este urmatorul lucru: in manualul de medicina lagala pe care l-am studiat in facultate si care tehnic nu are legatura cu ortodoxia( cred autor vladimir belis, nu mai retin, oricum nu are importanta, scris in era noastra, secol XX,mai exact 1997) spune ca: orice act sexul care nu are ca scop procreerea este perversiune, ca atare medicii legisti trebuie sa tina seama de acst fapt:):)cartea de fata nu incadreaza totusi la schizofrenie comportamentele , sa le zic deviante, deci un pas inainte.
vezi:ca_concept.
mcm
0
@claudia-raduCR
Claudia Radu✓
am citit pe nerasuflate textul de fata, a fost, de fapt, primul text agonic citit azi. nu stiu daca este corect incadrat la eseu, pentru ca problematica lui nu mi se pare de natura teologica si nici nu putem vorbi de analiza cu instrumente adecvate. este mai mult un text satiric, si, astfel incadrat, eu zic ca e unul savuros.

speta mi-a placut (cazul fatucii credincioase), dar nu era nevoie de final, i-am simtit (intregului text) exaltarea si isteria.

cel mai mult mi-a placut categoria sex barbos si expresia mi-nu-na-ta: \"echipa castigatoare la nemurire\"

si uite ca a venit si carmen sa ma uimeasca cu pasajul ala de medicina legala. unde m-am ras si mai tare =))

multumesc pentru placerea lecturii.

p.s. pentru ca au fost cazuri cand am primit chiar mail-uri de la carcotasi, acuzandu-ma ca nu stiu sa scriu corect, sper ca sesizati ironia, acolo unde ma rad, desigur.
0
@victor-potraVP
Victor Potra✓
De acord cu incadrarea discutabila la eseu, daca ar fi existat categoria pamflet acolo ar fi fost locul textului de fata...
0
@victor-potraVP
Victor Potra✓
Draga Carmen,
O singură observație: nu fac pe subiectul respectiv analize (îmi lipsește competența), nu-mi propun să epuizez subiectul, nici măcar să fiu echidistant când e vorba de religie, creștinism, ortodoxie. Problema mea e dezechilibrul discursului la nivel general în România. Mă simt atât de depășit de resursele puse în joc de partea cealaltă a baricadei încât nu-mi rămân ca accesibile în imediat decât abordările satirice și/sau veninoase. Bat toba, poate aude cineva și se strânde satul să dezbatem.
Cât despre propagandă, dă căutare pe google la contracepție și ortodoxie și o să ai o mostră. Sau ți-aș fi recomandat să urmărești emisiunea plătită și din banii tăi de pe TVR \"Duhovnicul de la miezul nopții\" dar e în vacanță. Deh, când e lumea la mare până și religia ia o pauză :)
Cât despre manualul de medicină legală, față de care îmi asum discrepanțele, citatul dat de tine îmi aduce în minte o întrebare... Când faci dragoste cu partenerul tău (faci, nu?) și te protejezi pentru a nu rămâne gravidă, nu cumva tocmai comiți un act sexual care categoric nu are ca scop procreerea?
Pentru a nu fi acuzat de polemici în afara subiectului, te las pe tine să tragi concluzia...
Mulțumesc pentru ca_concept, până la urmă am uitat de el în varianta finală.
0
@victor-potraVP
Victor Potra✓
Carmen, în fine m-am lămurit de ce jumătate plus una dintre poeziile mele ajung în atelier: pentru că sunt și inginer de formație (prima facultate) și ironiile fine le prind mai greu. În fine am înțeles ce voiai să spui cu manualul de medicină legală (foarte greu mă duce capul uneori/adeseori) Așa că retrag, redirecționez și promit. Cum ce? Să-mi respect condiția și să calculez mai bine înainte să scriu :))
0
@carmen-sorescuCS
Carmen Sorescu✓
sa ne bucuram asadar ... dar discret, orice val rece sau fierbinte nu face bine:)societatii(ar fi bine sa nu faci parte din ea:):))
eu cred ca tu ai manualul cu pricina pt ca exemplul dat de tine, este chiar acolo, acela cu protejarea, da, e pervesiune conform standardelor medicinii legale, no commnet. nu stiu ce emisiune,super ideea asta cu religia ia si ea pauza.
sa ne bucuram asadar... :)
mcm
0
@paul-bogdanPB
Paul Bogdan✓
Domnule Porta, credința și practica religioasă sunt chestiuni de voință, de liber arbitru și alte chestii mărunte.
Privind astfel lucrurile, nu cred că vreun preot v-ar putea interzice sexul naiv, chiar și când îl practicați atât de savuros, în scris.
0
@calin-samarghitanCS
Călin Sămărghițan✓
Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii. Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.

Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria, și S-a făcut om.

Și s-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat.

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și s-a suit la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui.

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii si morții, a Cărui Împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin prooroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică.

Marturisesc un Botez, întru iertarea păcatelor.

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin
0
@noemi-kronstadtNK
noemi kronstadt✓
\"ortodoxismul\" epistemologic ma face sa am oarece rezerve fata de constructul tau, victor, cred ca ortodoxia in sexualitate presteaza alt fel de reverente decat in fata altarului, ortodox, catolic ori zen budist, dar ideea am priceput-o, totusi, desi erai exaltat, usor febril si pus pe harta.
daca polizezi artistic ironia, daca detartrezi cu ultrasunete ranjetul lutheran , daca recunosti cu onestitate ca biserica ortodoxa s-a opus regulii celibatului preotilor si este mult mai ingaduitoare, in facto, fata de divort si adulter decat cea catolica, de pilda...si daca elimini ultima fraza , feminoid isterica, deci, repugnabila, as zice ca textul este un exercitiu intelectual pentru care niciun preot , onest si dezghetat la minte, nu va refuza sa-ti tranteasca, la o adica si la vremea potrivita, pirostriile in cap
0
@adrian-dumitruAD
Adrian DUMITRU✓
… iar am să fiu plictisitor de serios atunci când e vorba de comentat un text, cu umor mai mult sau mai puțin (in)voluntar.
Am să consruiesc așadar o premisă, din punctul meu de vedere aproape un postulat și aș spune că orice text non-ficțional trebuie să aibă un cap de pod în ceea ce s-ar putea numi „realitatea verificabilă”. Prin urmare, chiar și un pamflet ar trebui să…

Ori, constat doar două puncte:
1. bietului Onan i s-a făcut o nedreptate sau o onoare nemeritată privind paternitate procedeului căruia i-a dat numele, iar de aici mulți au pe conștiință falsa imagine cum că, din punct de vedere biblic, masturbarea este un păcat mortal. Însă,
a. nu este sub nici o formă sigur și cunoscut procedeul utilizat de Onan. Ceea ce știm – fără a fi mai voyeuri decât nevastă-sa, este că în loc să își însămînțeze partenera, prefera să îngrașe solul (cernoziomic oare) de sub cortul său.
b. adevărata problemă aflată la mijloc între Onan și Dumnezeu nu este (nedemonstrata și nedemonstrabila) mișcare a mâinii (mă întreb, oare exegeții necatolici au încercat să afle despre care mâna o fi fost vorba – asta dacă era vorba despre o mână whatsoever?), ci responsabiltiatea primului în chestiunea „leviratului”. O primă privire aruncată pe textul de izvor ne spune că Onan era al treilea frate la rând la mariajul cu aceeași femeie – ori „leviratul” este un obicei practicat cu spor în Levant care presupune obligația rudei de sex masculin cea mai în vârstă rămasă în viață (se pleacă de la frate și se poate ajunge la nepot de frate) de a lua în căsătoria văduva lui „de cujus” (i.e. – fratele decedat) cu condiția însă ca descendenții rezultați să nu fie considerați ca fiind ai proaspătului însurățel, ci ai aceluiași „de cujus”. Onan nu a fost de acord să însămânțeze ogorul altuia (de fapt, al altora) și astfel Dumnezeu l-a pedepsit tocmai pentru neacceptarea responsabilității presupuse de levirat – nu pentru procedeul ales (oricare ar fi fost el – coitus interruptus sau…). Q.e.d. (de aici, las plăcerea demonstrației în curtea cui o vrea să meargă mai departe, indiferent de direcție)

2. „În astfel de situații, 2 din 10 preoți ajung să facă sex cu fătuca venită la confesiune.” – nu contest afirmația, nici nu o afirm. Cel puțin, nu înainte de a dispune de o statistică (pe cât de exactă ar putea fi ea) privind problema. S-a întocmit una la Vatican (of, fir-ar să fie arhivele alea secrete, da’ la ceva tot sunt bune – putem să dăm vina pe ele atunci când nu dispunem de date precise)? La Ierusalim? La Constantinopol? La București? La OMS? La ONU? Și dacă da, statistică să fie, dar să o știm și noi… Altfel spus, pamfletul ca pamfletul, dar totuși fundamentele ar trebui să fie verificate sau verificabile, inginerește.

Cât privește restul eseului în sine îmi amintește de ironia spumoasă a lui Lodge din „How far you can go”.

Îmi cer iertare pentru logoree. Se poate?
0
@adrian-firicaAF
Adrian Firica✓
Câtă vreme zici că: “În astfel de situații, 2 din 10 preoți ajung să facă sex cu fătuca venită la confesiune.”; și că: “În loc de concluzie finală vă propun o înjurătură de final (pentru că sunt exaltat și isteric): Măi ipocriților, mai rădeți-vă bărbile, că vă rămân în ele bucăți din ce v-ați înfruptat și nu-i frumos la slujbă!..”, te anunț că:
Mama și Tata m-au făcut futându-se, numai că Domnia ta ești, dacă nu aparent, atunci cu certitudine: EȘTI SEMIDOCT.

Ipotetic semidoctismul are origini.

Argumentul originarului, așadar:
“În ciuda aparențelor, nu cred că atributul definitoriu al sexualității ortodoxe este monogamia, ca extensie a loialității. Ci mai degrabă posesia, cu toate formele ei de dominare.
Dar mai întâi ce înțeleg prin sexualitate ortodoxă? Prin acest termen adresez componenta de comportament socio-psihologic indusă de doctrina și propaganda creștină ortodoxă cu privire la sexualitate. Militantismul ortodox induce o tipologie a comportamentelor sexuale care, în jocul de-a păcatul și canonul, duce consumatorul tipic de ortodoxism la o dedublare psihologică care frizează schizofrenia.”

Demonstrație:
Eu unul, vor mai fi fiind mulți alții ca mine, nu prea mă încred că sexualitatea are atribute definitorii dictate de ortodoxism sau de cine mai știe ce alt cult.
Nu accept dictonul ăsta: “Prin acest termen adresez componenta de comportament socio-psihologic indusă de doctrina și propaganda creștină ortodoxă cu privire la sexualitate.”

Nu Domnule, noi ne futem pentru că existăm, nu pentru că Domnia ta ești îndoielnic analitic, expresis verbis: “Prin acest termen adresez componenta de comportament socio-psihologic …”
Cui p..-a mea te adresezi?

Concluzie:
Serafimii n-au organe genitale prin definiție.

Sfat:
Dacă “Dedublarea și falsa pudoare induce (induc!, pentru că “e” două!) uneori comportamente aberante.” și dacă mai ai o clipelă de raționalitate, fugi degrabă la un psiholog. După aia caută-te la un psihiatru.

Tratament:
Tragreți două, trei, patru, câte palme vrei dualistic: una serafimică, alta animalică, iar una serafimică, și iară una animalică … și tot așa “schizofrenzistic”.
0
@adrian-firicaAF
Adrian Firica✓
așa,
psihologic avem două tipare - n-au astea legătură cu ortodoxismul; nici nu te rog frumos să numeri câți ortodoxi sunt pe lumea asta și cât reprezintă ei în ecuația populațional/culturală a celor șase miliarde și jumătate de oameni vii.
unul e ăla schizoidal. asta NU ESTE o chestiune \"clinică\"!
celălalt tipar psihologic e foarte, foarte!, bine ilustrat de Vermeer într-un tablou celebru: Dantelăreasa.

data viitoare aștept să-mi vorbești \"protestantistic\".
a treia oară să-mi vorbești eucharistic.
după aia poți să mă faci cum îți vine la gură, preț de patru miliarde și jumătate de suflete care nu stau sub auspiciile creștinătății. ăștia au alți \"conectori\" ai sexualității.

dacă domnia ta faci un exercițiu de \"propagandă\" (reclamă, în terminologia nouă!), să știi că ești un dulce copil.

nici chiloți nu ți-ai tras pe tine!

saltă-ți nădragii, și mai stăm de vorbă!
0
@ruse-ionRI
Ruse Ion✓
Am înțeles acum și eu,
(Și poate e un paradox)
Poți să regulezi...\"la greu\",
Dar fă-o cât mai ortodox!

Daca a mai venit o data comentariul, să fie sters! Am probleme cu net-ul.
0
@claudia-raduCR
Claudia Radu✓
mie imi place de matale mult si cum scrii, si cum comentezi pe-acia pe la oameni, dar parca prea te otarasti la baiatul asta. nu ca-i iau apararea, dar asa am eu senzatia ca omul n-a avut cine stie ce pretentii cu textul, si-a spus si el of-off-ul (exaltat si isteric). ca-i lipsesc instrumentele, asta e partea a doua...dar sa stii ca textul poate fi receptat si senin, uite, de o semidocta ca mine, spre exemplu, care am citit in calitate de taranca de la Apele-Vii, Dolj si ii dau dreptate omului ca stiu ce sufera surorile mele din astfel de motive pacatoase si pacatuite. Spre exemplu, mama, ca mi-e cel mai aproape, a facut nu stiu cate canoane pentru ca a facut sex prtejat si n-are decat 2 copii. si nu-i de pe gura santului, e scolita chiar ras-scolita, dar uite asa intelege omul SIMPLU ca isi castiga nemurirea. acu\' nu toti au studii teologice/filosofice/psihologice si ei pricep ce li se spune oral. adica o iau de buna. cat despre manastiri, zau ca asa e, ca am fost plimbata o vreme prin ele si, daca vrei, pot veni cu exemple chiar...defaimatoare pentru inalte fete manastiresti care au diverse \"inclinatii\", sa zicem. (vazut cu ochii mei, nu povesti nemuritoare). eu n-am citit partea aia cu schizofrenia pentru ca nu mi s-a parut ca asta dadea savoare textului si nici nu cred ca trebuia inclusa, poate spus asa in limbaj mai pentru la tara, pamfletul nu mai facea valva si-l gaseau doar taranci din astea ca mine, ziceau un \"Doamne ajuta\", apoi plecau linistite la slujba de duminica.
0
@albert-catanusAC
Albert Cătănuș✓
aceeasi intrebare ca si Adrian Dumitru, cum poti proba asemenea afirmatie:
\"2 din 10 preoți ajung să facă sex cu fătuca venită la confesiune.\"???
amical



0
@carmen-sorescuCS
Carmen Sorescu✓
claudia are dreptate trebuie privit textul senin, asa cum a zis apoi si autorul, pamflet.
impotmolirea asta in noi insine nu e naturala deloc.
vad si o rugaciune la un com, deodata ma gandesc la gradina Edenului, are verdeata are si iarba ofilita ca peste tot.
se pare ca fetele care au lasat com au fost mai detasate, cat despre baieti mai sunt multe munci herculiene de trecut, de aia si spuneau pe discovery ca un singur mascul e deajuns la toate femeile din europa, acum am inteles.:):)
mcm
0
@adrian-firicaAF
Adrian Firica✓
Sunt obsesiv până la obscenitate, dragule de tine!

Te citez („verba volant, scripta manet”, ce să-ți fac!):
http://www.poezie.ro/index.php/author/22997/index.html ): „L-am rugat pe ghidul excursiei să mă lase peste câteva zile să le vorbesc despre nevoia de cultură. La intrarea la o peșteră. I-am întrebat dacă au auzit de Hitler? Dar de Stalin? Cei mari auziseră. I-am întrebat ce aveau în comun cei doi. Erau dictatori, desigur… Și ardeau cărți, închideau sau exilau oameni de cultură. Pentru că cultura te poate face liber, pentru că cel care gândește e greu de controlat. „Nu cred că vreți să fiți sclavi” le-am zis. „Și nici manipulați de alții, care să hotărască ei pentru voi ce e bine și ce nu…” Evident, nu vroiau. „Cultura e modalitatea de a face din minte o armă puternică. Cum o veți folosi e opțiunea voastră. Dar nu vă permiteți să fiți complet lipsiți de apărare! Nu vă permiteți să fiți o turmă” Apoi mi-am întors atenția către cei mici, care pierduseră firul, mai ales că nu auziseră de Hitler și Stalin. Am făcut apel la desenele animate. O minte ascuțită e o armă care îți permite să ai „super-puteri”. De exemplu puterea de a-ți da seama dacă celălalt minte sau spune adevărul. Sau super-puterea de a învinge frica celorlalți.”
“La intrarea la o peșteră.” este o “espresiune” ce mă face să mă iau cu mâinile de cap “ca când” sunt “o masa cu patru picior”, “ca cum” ar fi aceste exemple absolut accidentale: “Pentru că cultura”; “pentru că cel” - astea numai pe parcursul a zece (10) rânduri … “că când” mă duc prin alte scrieri ale domniei tale … “ca cultură” mă impregnez de nu mi-o scot din nas nici cu Maica Precista, nici cu deodorante, nici cu parfumuri … nici/nici!
În: http://www.poezie.ro/index.php/essay/1793103/Inchizi%FEia_p%E2nde%BAte_dup%E3_col%FE “ ziceți lucrurilor pe nume: “…îndoiala e contagioasă, corupe. Se poate întinde ca ciuma.”

Însă datul aramei pe față șade aci: “Coerciția, ca modalitate de convertire sau de protejare a procesului de convertire creștin nu poate fi pusă la îndoială. Este o metodă conținută și impusă de însăși logica sistemului de gândire creștin, fie că e vorba de valori, morală sau cunoaștere. Atât timp cât sistemul ortodox de gândire (ca doctrină) este singurul adevărat și este revelat, deci atotcuprinzător, nu mai rămâne nici un spațiu psihologic sau doctrinar pentru Celălalt. Pentru mine, necredinciosul, credința ta e o opțiune posibilă, alături de altele. Pentru tine, creștinul, necredința mea e un păcat: dacă nu pot fi salvat ar trebui măcar să fiu împiedicat să răspândesc molima. Este logica oricărui sistem închis de gândire, autosuficient, care crede că deține Adevărul Ultim sau măcar metoda de a accede și trăi conform acestui adevăr.”
Fără să mă dau cu capul de pereți, știu că umblă o vorbă prin lume, care sună cam așa: “gura prostului adevăr grăiește”. Ei bine, Domnia ta calci în străchini … ohoho!: “Similaritatea cu doctrina comunistă este uimitoare din acest punct de vedere.”.

Sper să fi vorbit gura fără tine, altminteri … te tai eu cu mâna mea!
0
@victor-tarinaVȚ
Victor Țarină✓
Despre fată și popă numai de bine:

*Părinte, am păcătuit!
Cu un preot eu m-am iubit.*
*Fiica mea, nu e păcat
Ți-ai făcut pomană cu acest bărbat.*
0
@victor-potraVP
Victor Potra✓
Domnule Sămărghițan, și bunica îmi zicea de deochi când eram mic, dar acum îmi dau seama că avea o abordare cu totul și cu totul incompletă. Apreciez civilitatea domniei voastre, care v-a împiedicat să spuneți \"ptiu drace!\" în diverse forme, precum domnul Firica de exemplu :)
Nu pot să vă replic decât un lucru: EU NU!
Nu cred în ceea ce credeți dvs. dar categoric cred că asta nu ar trebui să fie o problemă. Cred în dreptul celorlalți de a fi altfel, de a avea o opțiune reală în a-și alege de exemplu credința. Existența opțiunii nu este decât o farsă în condițiile îndoctrinării din copilărie (religia în școală) și a unei propagande unilaterale.
Altfel foarte abilă rememorarea sintetică a \"pilonilor\" credinței - un fel de \"strângeți rândurile, diavolul e aici\", nu? :))
În rest săru\' mâna pentru Amin
0
@victor-potraVP
Victor Potra✓
Inspirat de înălțătoarele comentarii primite, mă dusei la popa Năsturel Crucifileanu, de vă spusei în alt text că ocupă bunătate de parc și loc de joacă cu cotețe parohiale. Dădui 5 milioane (vechi) la cutia milei aflată nu se știe cum în buzunarul preamilostivului, și apoi încercai și eu o spovedanie mică, să nu mai ziceți că vorbesc fără să știu despre ce. Preamilostivul oftă adânc și-mi dădu canon greu: să mă abțin să fiu semidoct până diseară la miezul nopții. Așa că nu o să-i pot răspunde domnului Firica pre limba domniei sale decât mai apoi.
Dar nu mă pot abține să nu-i mulțumesc pentru o idee, care sub bisturiul cuvintelor dumisale țâșni din mintea mea bolnavă ca puroiul: ce-ar fi să încerc să rescriu câteva povești populare românești \"ortodoxically corect\" (termen inventat, nu dați cu paru\').
De exemplu Povestea Porcului. Ce-ar fi dacă baba după ce își primește de la moș odorul mult așteptat și acesta mai și vorbește, după ce-l înfașă, în bună tradiție ortodoxă, se duce la popa să-l boteze un pic. Să fie și purcelul creștin. Ortodox. Delicioasă premisă, nu?
Sau Harap Alb, după ce-și adună ceata de ciudați, înainte de a porni într-o întreprindere așa de primejdioasă, se duce să ceară binecuvântarea mitropolitului de exemplu. L-ar fi primit că doar era fecior de împărat.
Frustrant că lipsesc popii din poveștile populare românești, că doar suntem creștini de la înființare. Oricum, e o eroare corectabilă. Cam ce titlu ar trebui să aibă? Păi, \"Povestea Porcului Ortodox\" cred că ar suna bine și relevant, iar \"Harap Alb cel bine împărtășit\" ar trebui să fie un best seller.
Domnule Firica, mai poftiți la tăiat cu mâinile dumneavoastră că îmi face bine, mă drenează.
Revin după ce-mi expiră canonul :P
0
@anton-vasileAV
Anton Vasile✓
Și preoții sunt oameni, dar mai ales bărbați! Și ei sunt dotați cu organe sexuale. Și dacă sunt dotați astfel de ce nu s-ar deda plăcerilor trupești. A, veți spune că sunt slujitori ai Domnului și ca atare trebuie să fie cei mai morali din punct de vedere sexual. Dar și Isus a păcătuit cu Magdalena. A face dragoste cu o femeie este firesc și normal. E suficient să citești romanul Numele trandafirului, al lui Umberto Eco ca să-ți faci o imagine despre starea morală din mănăstirile catolice, dar și din cele ortodoxe.
Nu sunteți primul care i-a criticat pe preoți și nici ultimul, dar critica nu se face cu ură , iar în cazul pamfletului râsul trebuie să fie jovial, chiar sardonic, nu încruntat și isteric.
Și cine poate stopa sexualitatea? Cine poate să se abțină de la sex este un anormal. Nevroticii(depresivii) și Psihoticii(nebunii) au apetitul sexual redus la zero, fiindcă inconștientul asta le afectează mai întâi, emoțiile , sentimentele dorințele erotice.
Atâta vreme cât hipofiza fabrică testosteron sexul devine o necesitate stringentă. ADN-ul trebuie transmis cu orice preț. Gena egoistă nu cunoaște păcatul. Este o mașină infernală care vrea cu orice preț să proiecteze în viitor informația (Richard Dawkins, Gena egoistă, 1976) .
Nu acesta e păcatul că doi preoți din zece au relații sexuale cu fătuci venite la spovedanie. Cunosc și eu multe păcate erotice ale preoților .
Păcatul începe odată cu ieșirea din calea de mijloc a sexualității, cea naturală. Păcatul este perversiune. Dacă Carmen - Manuela Măcelaru a dat exemplu cu manualul de medicină legală cum că orice act care nu are ca scop procrearea este o perversiune, este cât se poate de real. Ea ar fi trebuit să precizeze că orice act care iese din firescul normalului este o perversiune. Asta ca să evite răspunsurile dumneavoastră ironice.
Folosirea prezervativului este echivalent cu metoda lui Onan, care nu este masturbare,cum bine a precizat Adrian Dumitru, ci doar prima metodă contraceptivă din istoria omului( dacă istoria omului e cea biblică).
Nu știu dacă onanismul este o perversiune doar pentru că bărbatul își depune sămânța ante-porta, dar pot spune că tot ce iese din calea de mijloc, adică din sexul natural sunt forme extremiste de sexualitate și se pot încadra în categoria perversiuni, ca spre exemplu sexul oral , anal, homosexualitatea, lesbianismul, bestialitatea, voyorismul, necrofilia,pedofilia, gerontofilia, incestul, masturbarea, sado-masochismul, scatofilia, uranismul, etc. Ele pot fi catalogate de ortodoxie drept păcate. Dar să nu uităm că omul încă de la începuturile sale a fost mereu supus tentației fructului oprit. Așadar toate perversiunile sunt fructe ale răului dar cu atât mai tentante pentru fiecare individ - bărbat și femeie sănătoși la trup și la minte. Dacă ne luăm după mitul biblic cele două cetății Sodoma și Gomora au fost nimicite pentru păcatul sodomiei în care căzuseră oamenii din cele două cetăți. Salvată familia lui Lot cu cele două fete se refugiază în munți. Dar ele nu ezită să-și îmbete tatăl și să comită actul incestului.
Mă întreb care păcat este mai mare - homosexualitatea sau incestul? Poate pentru numărul mic de oameni din acele vremuri, homosexualitatea era cu adevărat un mare păcat, iar incestul o necesitate.
În vremurile noastre însă când lumea a ajuns la apogeul numeric păcatele s-au inversat. Poate că homosexualitatea nu mai este un mare păcat ci o necesitate , un procedeu folosit inconștient pentru autoreglarea speciei, iar incestul un mare păcat.
Pamfletul e poate ce mai bună armă de îndreptare a moravurilor. Pamfletul fără ură și fără istericale.
0
@victor-potraVP
Victor Potra✓
Împărtășesc îndoielile domnului Adrian Dumitriu cu privire la filiația Onan-onanism-masturbare cât și faptul că textul Bibliei în sine, dacă ne întoarcem la el, ar îndreptăți fără echivoc condamnarea masturbării ca un păcat. Dar nu era în cauză ce cred eu ci ceea ce susține Biserica Ortodoxă. Mai jos câteva mostre.
http://www.crestinortodox.ro/Sanatate-si-stiinta/Planificarea_familiala_si_contraceptia-365-13816.html
http://www.crestinortodox.ro/Contraceptia_si_o_lume_bine_populata-365-15104.html
http://www.orthodoxphotos.com/readings/avortul/contraceptia.shtml
Păcatele de la care am pornit sunt extrase direct din textele ortodoxe care dezbat problema. Așa că… de acord cu dumneavoastră. Vă sugerez să trimiteți o scrisoare pe adresa Patriarhiei :)

Ce statistici mă îndreptățesc să spun că 2 preoți din 10 ar testa dacă ce spune fata e adevărat? Uite că e o statistică la fel de greu de făcut ca aia a politicienilor care iau șpagă. Dar exemplele care ne ajung la urechi ne permit să ne dăm în petic și să facem afirmația incriminată fără acoperirea statisticilor. Deci pe scurt: de ce spun că 2 din 10 ar da la fătucă? De-al dracului, de exemplu. Că așa mi s-a năzărit, că mi-a sunat bine la ora aia, nu am nici o pretenție de fundament solid. Sau aș putea încerca formula de discurs a preopinenților și atunci aș spune pur și simplu deoarece Cred. Tot spune domnul Sămărghițean de Domnul Iisus Hristos care „S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria” fără să-l caute nimeni de dovezi. E fantastic cum afirmațiile legate de credință sunt acceptate ca fapte fără nevoia de demonstrație.

Cât despre cacofoniile și inadvertențele gramaticale vânate cu amabilitate de domnul Firica: mulțumesc frumos, știu să scriu corect chiar dacă exemplele lasă de dorit și cu umilință mă scuz – le am scris în grabă, cu presiunea unei jumătăți de oră furate ici-colo și nu am avut răbdarea să le corectez. Nici gramatical, nici stilistic. Din fericire nu mai e nevoie. Domnule Firica, nu vă interesează un post de corector? Eu sincer cred că aveți talent.

Pentru mine acest text a fost în primul rând un experiment. Și de altfel m-am distrat foarte bine scriindu-l. Recunosc că trebuie să-mi fac mâna. N-am mai scris nimic de aproape zece ani (cu un intermezzo neglijabil anul trecut), de când am abandonat facultatea de filosofie (la sfârșitul anului III pentru curioși). Comentariile însă m-au convins că libertatea noastră de conștiință, pe care o considerăm în actualul context de la sine înțeleasă, are nevoie de niște șuturi în fund pentru a face câțiva pași înainte din locul unde a rămas după revoluție.

În rest, vorba domnului Firica „noi ne futem pentru că existăm”. „Aceste cuvinte ne doare” la fel de tare precum „La intrarea la o peșteră”, exprimare nefericită pe care mi-o asum. Deh, dacă sunt neglijent merit să fiu pedepsit. Domnul Firica însă și-a câștigat dreptul un răspuns dedicat, chibzuit, la obiect și adresat punct cu punct … cum să spun … exprimărilor domniei sale. Nu de alta, dar dânsul e de fapt rezultatul exemplar al experimentului făcut cu acest text. Ce-mi propusesem să aflu era câtă intoleranță există pe teme religioase la această oră în România. Răspunsul e domnul Firica.
0
AD
andrei dragomir✓
citind acest eseu. M-a uns pe suflet. Simt un mare dispret fata de religii si de biserici in general. Religiile au fost creeate pentru ingenuncherea spiritului uman. \"Religia e opiumul popoarelor\". Un instrument pentru manevrarea maselor ignorante. Mecanismele doctrinelor totalitare sunt similare cu cele religioase. Mi-ar placea sa scrii un eseu si despre felul in care biserica catolica (si cacofonia din aceasta denumire e foarte adecvata) a musamalizat numeroasele cazuri de abuzuri sexuale asupra copiilor. De fapt, religia insasi, in general, e o forma de abuz. Nu degeaba e una dintre marile puteri in stat. Apropo, nu inteleg cum pot atatia preoti ai crestini sa sustina cu obstinatie ca Maria a ramas fecioara pana la moarte, desi se stie ca pana si himenul elastic se rupe la nastere si e un fapt cunoscut ca, dupa nasterea lui Iisus, i-a nascut o droaie de copii lui Iosif?
0
@adrian-firicaAF
Adrian Firica✓
da, recunosc, sunt obsedat de \"sexul frumos\".
pe de altă parte nu mă sfiesc să mă masturbez în public.
de exemplu aici: http://poezie.ro/index.php/essay/1758165/Onan

urmările sunt astea:

\"da, în carte se spune, de ochii lumii, că \"a intrat în ea\".
au,
iar am fluierat în biserică?
sigur, sigur că da! am verificat și aveți dreptate: tatăl celui mai înțelept dintre regi doar a urcat-o pe femeie sus pe casă și în văzul lumii \"a intrat în ea\". lumea l-a ovaționat. și iar \"a intrat în ea\", iar a fost ovaționat... și tot așa.
bag samă că asta-i rețeta conceperii conducătorilor înțelepți.\"
...
\"reclamă pentru DOMO
domnule …,
recunosc: sunteți un conservator mai tare decât mine!

vă propun să nu mai chibițăm, ci să facem, în cele din urmă, ceea ce merită a fi făcut pentru DOMO: o reclamă ca lumea, pentru că merită!\"
...
\"…, citește și nu te uita în urmă!
Se spune că:
... neguțătorii l-au dus pe Iosif departe, în Egipt, și acolo l-au vândut unui dregător sus-pus. “Putifar\", dregătorul lui Faraon, căpetenia eunucilor” - “Facerea” - ne arată mai departe că acest eunuc avea soție și o fiică!
Apoi, “Sfântul” autor spune astfel:
Iuda a văzut acolo pe fata unui canaanit cu numele Șua
și a luat-o de femeie
și a intrat la ea. (Facerea, XXXV III,1―2).

E treba lui că nu a ținut seama de interdicțiile Dumnezeului patriarhilor privind \"luarea\" femeilor din rândurile idolatrelor - îndeosebi dintre afurisitele de canaanite!

Se spune mai departe că:
Și ea a zămislit și a născut un fiu pe care Iuda l-a numit Ir.
Și a zămislit iarăși și a născut alt fiu și maică-sa i-a pus numele Onan.
Și a mai născut încă un fiu și ea l-a numit Șela.
...
Și Iuda, când femeia i-a născut acest fiu, era la Chezib\".
...
Și Iuda a luat femee întâiului său născut Ir
Și numele ei era Tamara.
Însă Ir, întâiul-născut al lui Iuda, a fost rău în ochii domnului și domnul l-a ucis. (Facerea, XXXVIII, 3―7).

Făcătorii ulteriori ai vorbelor rele spun că Dumnezeu voia să aibă de la Iuda pe \"Mesia\", numai că Iuda a luat femee întâiului său născut, Ir, ... după moda locuitorilor Sodomei:
Însă Ir, întâiul-născut al lui Iuda, a fost rău în ochii domnului și domnul l-a ucis (Facerea, XXXVIII, 3―7).
Dumnezeu l-a ucis pe Ir, pentru că el proceda ca să nu aibă copii.
A fost rău în ochii domnului când și-a revărsat mânia asupra sodomiților.
Atunci Iuda a zis lui Onan:
Intră tu la femeia fratelui tău și o ia după datoria leviratului și ridică urmași fratelui tău! (Facerea, XXXVIII, 8).
* potrivit obiceiului evreiesc, copiii care se nășteau dintr-o asemenea legătură erau socotiți urmași ai celui mort și nu ai \"adevăratului\" tată!
...
Dar Onan știa că acești urmași nu vor fi ai lui;
de aceea, de câte ori intra la femeia fratelui său, își risipea sămînța pe pămînt, ca să nu dea urmași fratelui său.
Ci fapta pe care o făcea el a fost urâcioasă în ochii domnului și domnul l-a ucis și pe el” (Facerea, XXXVIII, 9-l0).

Oricum ar fi, Tamara n-a avut noroc... la bărbați!
Șucărit de nu se poate, Iosif a făcut-o pe asta curvă, dar a ținut morțiș să se bage-n ea.
Restul legendei mă depășeșe, pentru că se pare că Tamara nu a fost o curvă... proastă.\"
0
@anton-vasileAV
Anton Vasile✓
Domnule Victor Potra, Domnule Andrei Dragomir
Sincer, pamfletul dumneavoastră n-a reușit să-mi inducă decât un rictus. Umorul grosier, gen vacanța mare, e prea vulgar. Pentru că abordați cu predilecție acest subiect vă recomand cărțile lui Damian Stănoiu, un scriitor interbelic, care a cunoscut viața monahală în toate ascunzișurile ei, și a descris cu lux de amănunte, cu un savuros umor, tarele celor îmbrăcați în sutană.
Preoții și călugării, deși sunt cu trupul la Domnul, și, ar trebui să fie, și cu cugetul, și cu inima îndreptate spre sacru, din nefericire pentru credincioși, au și trupul, și sufletul îndreptate spre profan. Călugări și ispite, Duhovnicul maicilor, Alegere de stareță, Eros în mănăstire sunt doar câteva din povestirile și romanele autorului.
Deși nu sunt ateu, nu sunt nici eretic și nu simt sentimente de dispreț față de biserici și religii ca domnul Andrei Dragomir.
Mă conformez totuși învățăturii lui Isus și când mă rog încerc să o fac așa cum El a recomandat, în cea mai izolată cameră a casei mele, și acolo, rupt de lume să-mi îndrept cugetul și inima spre El. O dac-aș putea să mă rup de această lume și să-mi îndrept cugetul și inima spre Dumnezeu! Dar cine poate? Un singur filosof reușea în meditațiile sale să intre în contact cu Nevăzutul – Plotin. Și poate marii mistici.
Cred cu tărie că lumea este autonomă, că Dumnezeu nu intervine ocazional în lumea asta, așa cum credea filosoful francez Malembrache. Dar nu pot crede în inexistența Lui. Lumea e prea inteligent construită ca să fie o emanație a materiei. Materia nu poate genera informație , dar informația poate genera materie. Dacă există o informație rațională la fundamentarea lumii și este după cum o dovedește ADN-ul , acea informație reclamă un Programator.
Plotin a afirmat că existența Lui nu se poate dovedi material ci doar se poate intui prin deducții raționale.( Vezi Plotin sau simplitatea privirii , autor Pierre Hadot)
Religiile ca și ideologiile sunt fundamentate pe latura emoțională, deci se fundamentează pe exaltarea irațională a omului - iubirea absolută pentru un idol , respectiv Dumnezeu, sau a Conducătorului, în cazul ideologiei și ura față de un presupus dușman – Satana, respectiv ura împotriva celor care nu sunt cu ei în cazul ideologiilor. De aici sloganul care a provocat atâtea atrocități nevinovaților: ,,Cei care nu sunt cu noi sunt împotriva noastră!’’ Din aceste considerente în prima comunitate creștină Anania și Safira au fost uciși (la fel cum au fost uciși de extremiștii de stânga și de dreapta cei care nu a fost cu Ideologia) pentru că nu și-au dat tot obolul comunității și au păstrat pentru ei câte ceva.
Ideologiile, asemeni religiile, ies din calea de mijloc a raționalului. Singura formă politică care rămâne în rațional este democrația. Dar și ea are tendințe ascunse spre anarhie , iar anarhia cere cu necesitate dictatura. Democrația cere o permanentă veghe pentru a contracara la timp tendințele anarhice și implicit pe cele extremiste, care conduc inerent la dictatură.
De aceea sunt întru-totul de acord cu o opinia dumneavoastră că ideologiile și religiile se fundamentează pe același mecanism.
Religiile și bisericile sunt totuși necesare și nu e cazul să le scuipăm cu disprețul nostru nemărginit. Pentru spiritele elitiste, ca dumneavoastră domnule Andrei Dragomir , poate nu sunt necesare nici religiile , nici bisericile, și ar trebuie demolate, și religiile desființate, dar pentru cele ignorante, biserica și religia, chiar de este ,,opiumul popoarelor’’ vorba lui Marx , sunt necesare.
Omul are nevoie pentru a supraviețui timpului, și de droguri spirituale, nu numai din cele materiale. O spune Baudelaire, poetul damnat, care simte, timpul, existența, ca o povară insuportabilă. Pentru a o suporta a apelat la drogul lui preferat – absintul. Vă întreb ce e mai bun pentru om? Drogul spiritual - opiumul popoarelor oferit de biserici sau alcoolul și drogurile chimice oferit de crâșmele depravate?
0
@victor-potraVP
Victor Potra✓
Pseudo-jurnal
Îmi trag sufletul, într-altă jumătate de oră furată, ce să-i scriu lui Firica?... Să-l iau la mișto, să-i atac argumentele? … n-are argumente și nici n-are nevoie de fapt. Ce să-i scriu? Iar să construiesc un discurs paralel care să treacă pe lângă „adrisant” ca inter-city-ul? Nu-mi vine…
Ia să fac experimentul mintal de-l tot laud atâta. Hai să-i recitesc comentariile și să-mi închipui că acolo e îndreptarul meu de viață acum.
„Schizofren liber” – ok, de mers la doctor.
„Mama și Tata m-au făcut futându-se” – indubitabil, nu merită contestat.
„EȘTI SEMIDOCT” – e posibil, de verificat, dar e posibil…
„sexualitatea nu are atribute definitorii dictate de ortodoxism” - deci ne futem la fel indiferent de religie. De întrebat. Eu nu mă simt deloc vinovat când fac sex oral, după dogmă cred că un ortodox face un păcat dacă o bagă în alt orificiu decât acela aprobat. De întrebat un ortodox. Mai mulți ortodocși. Femei și bărbați. Research.
„noi ne futem pentru că existăm” – nu m-am futut cam de mult, oare mai exist? Cum își poate verifica cineva existența? Senzorialul iese din discuție, poate fi parte din iluzie. Mă complic. Rămân la futut punct. Am programat pentru seara asta. O să fiu atent la schimbarea percepției existențiale. De măsurat angoasa neființei. Ar trebui să scadă după…
„Cui p..-a mea te adresezi?” – corect, chiar, cui? Eter, impas…
„Serafimii n-au organe genitale prin definiție” – păi dacă n-au... n-au! Nu sunt lămurit dacă se fut fără organe genitale sau – tot prin definiție – nu?...
”psiholog... psihiatru...” – s-a marcat. Când oi avea bani.
„palme” – nu merge dualitatea, animalice știu să-mi dau, serafimice… De citit, de citit, de citit… Cum dau palme serafimii? De exersat cu o persoană autorizată apoi, preot ceva… O vrea domnu’ Firica să-mi facă training?... Sunt obraznic cer prea mult, mă descurc eu…
„ortodoxi” se scrie ortodocși – ha! Super, l-am prins și eu cu ceva, nu, stai că asta iese din tiparul experimentului. Ignore.
Mă lungesc. Mai repede. „schizoidal… Vermeer… protestantistic… Eucharistic” – hopa, la ultimul m-am prins! … Nu, greșit, n-ar vrea domnul Firica să am o abordare eucharistică cu dânsul că se lasă cu suspine…
„propagandă-reclamă-dulce copil” – Pampers. Asta sunt, un Pampers.
„chiloți pe tine… saltă-ți nădragii... mai stăm de vorbă!” – final promițător, oare de fapt îi place de mine? Sexy…
Cacofonii, barbarisme stilistice, ți-am zis să nu adaugi bucățica aia de text în grabă, în fine.. Scuze. Botu-n pământ.
„datul aramei pe față șade aci” – așa e! Acolo șade dânsul. Datul aramei. Pe față. Chiar acolo. Și „gura prostului adevăr grăiește”… Nu cred că l-am convertit… e ceva de rău, clar.
„calci în străchini… gura fără tine… te tai eu cu mâna mea” – da, adică să tac. Tac. Stai doar să trag concluzia din experiment. Ce mesaj am primit?
Ești un Semidoct care trebuie să meargă la psiholog + psihiatru, mai fute-te și tu da’ nu râvni la serafimi că nu-s de nasul tău prin definiție, dă-ți palme, multe și diverse, diversifică-ți și exprimarea, vezi-ți lungul nasului, „cacofonistule”, te-am prins în fapt așa că taci sau te tai. Cu mâna mea.
Uf, greu a fost!... Da’ m-a curățat ca purgativul.
Gata. Și acu ce să mai zic?
Păi zic și io pe scurt, ca semidoctul.
Domnu’ Firica, cum e moi semidoct, domnia voastră e unicult. Adică aveți o cultură hiperbolizată dezvoltată într-o ipoteză unică, cu răspunsurile găsite înainte de a pune întrebările. Perspectiva, inclusiv cea culturală, e atât de bine controlată, încât vă împiedică să creșteți în altă direcție decât cea programată serafimic. Sunteți un monstru de cultură la propriu. Adică diform, cu malformații creștinoide pe aparatul critic. E minunat că aveți o creativitate viguroasă, dar iar îmi aduc aminte de Onan și zic: „De potent ce era, cernoziom sub cort avea”
Folosind limbajul dumneavoastră, eu înțeleg cum vă futeți dumneavoastră, chiar dacă parțial și incomplet, ca semidoctul, dumneavoastră însă nu. Dumneavoastră mereu nu! Dumneavoastră iubiți zeul unei singure culori. Vă doresc perfecțiunea întru albastru (de ex.) dar tot o să povestesc copiilor despre curcubeu. Cu riscul unei operații inopinate… :))
0
@noemi-kronstadtNK
noemi kronstadt✓
domnule potra, a fost una din cele mai savuroase partide de vanatoare vanate de mine pana acum, de la inlocuirea bizonului cu parcarea laterala cu spatele si doborarea gazelei in goana cu lovitura de la 11 metri in deplasare la chelsea.
va datorez buna mea dispozitie pentru urmatoarele 12 zile (zece preoti plus doua fatuci):)
ah....economisiti-va banii, nu sunteti.dimpotriva:)
0
@paul-bogdanPB
Paul Bogdan✓
Comentariile sunt prea porcoase. A trebuit să marchez textul ca având expresii și cuvinte vulgare.

Întorcându-mă la text:

Domnule Porta, dumneata ataci aparențe, generalizând, teoretizând intuițiile dumitale.

Dumneata, chiar dacă pretinzi că nu ești filosof, te-ai născut a fi unul. Iar eu, din experiență, știu că un dialog între un teolog și un filosof nu este posibil. Folisoful, prin definiție, este un mic Dumnezeu, un creator, fie el și de concepte. Pe când, teologul este doar mijlocitorul Creatorului.

Acestea fiind spuse, vă contrazic doar într-o singură privință: nu sunteți singur în această \"cruciadă\". O mulțime de ONG-uri, plătite cu bani buni, lucrează în același scop, al denigrării Bisericii. Este suficientă o superficială căutare pe google pentru a vă găsi partida potrivită. Poate truda dumitale își va găsi și ceva-ceva răsplată materială.


0
@mihai-robeaMR
Mihai Robea✓
un text insidios si un \"discurs\" pe masura. Timp pierdut pentru a face terci fiecare fraza.
0
@victor-potraVP
Victor Potra✓
Domnule Paul Bogdan, am optat pentru a scrie pe agonia.ro pentru că este singura comunitate on-line de care știu, dedicată culturii și complet deschisă! Dincolo de părerile membrilor, care pot fi majoritar consonante într-o direcție sau alta, nu am văzut nici un semn de programare doctrinară, nici o segregare a priori, nici un joc secund al propagandei.

Poate sunt un naiv, dar pentru mine agonia.ro are majoritatea atributelor unei agora moderne. De la înscrierea on-line extrem de simplă și rapidă la acceptul de a publica texte imediat după ce devii membru, de la generozitatea subiectelor acceptate la mecanismul comentariilor care permite dezbateri oricât de aprinse păstrându-le însă structurate, de la nivelul cultural menținut subtil în creștere la diversitatea spirituală a membrilor săi, agonia.ro este o comunitate foarte, foarte rară în România.

Practic în zece minute după ce ai descoperit site-ul te poți adresa comunității printr-un text. Și comunitatea, cu supra-conștiința ei îți preia, îți mestecă gândurile, le digeră, le scuipă afară sau le pune la dospit – mie îmi pare un exemplu superb de comuniune cu păstrarea independenței, întru libertate, dacă acceptăm libertatea ca mijlocită de cunoaștere într-un sens larg.

Acum, dumneavoastră mă invitați subtil să îmi duc „cruciada” alături de ONG-uri plătite cu bani buni pentru „denigrarea Bisericii”. Declin politicos polemica cu dumneavoastră pe această temă, tot ce pot spune e „ferește-mă Doamne de prieteni răi și proști, că de dușmani…”

Înainte de a mă trimite „să cânt la altă masă” doresc să vă spun că mă simt parte din comunitatea agonia.ro, că încerc să fiu parte a diversității care face din agonia un spațiu creativ fecund, că este un examen continuu pentru mine să încerc să merit această comuniune, pe cărările spirituale ce-mi sunt proprii, că este un examen al agorei acceptarea discursului divers, dacă este construit cu bună credință. Am observat că vă îndoiți de buna mea credință – trimiterea la răsplata materială. Din nou declin polemica, e un subiect prea important ca să facem din el un circ.

Doar atât: înainte de a sugera epurări pe criterii de orientare religioasă, gândiți-vă ce face din agonia.ro un spațiu spiritual deosebit, o agora. Nu cred că agonia.ro ar putea fi ceea ce este fără o acceptare deplină a libertății de conștiință.
0
@victor-potraVP
Victor Potra✓
Naomi, îți mulțumesc pentru prilejul tobelor auzite din depărtare. Aveam nevoie. Precum bănui, nu știu să joc decât rolul vânatului vânând vânătorii. Cam harcea-parcea, dar ce nu te omoară… Vânătoarea aceasta ia sfârșit. Textul intră la „vulgare” (discuțiile pe margine într-adevăr sunt…), comentariu tip „.” de la un membru marcant al site-ului, cenzor, cu avertisment subtil gen cartonaș galben.
Și totuși…
La următorul Safari am locuri în Land-Rover-ul din față! :)
0
@noemi-kronstadtNK
noemi kronstadt✓
no-e-mi...
n-am sa te vanez, victor, pentru ca ma faci fotomodel, orice s-ar spune, exista o solidaritate a cartezienilor si pradatorilor, deci, te-ai facut gazela ca sa inveti cum sa vanezi gazele, buna lectie, de-a dreptul zen:)
acum mai trebuie sa inveti doar despre armele de colectie , traseele de vanatoare si adresa unui croitor si mai rafinat
0
AD
andrei dragomir✓
Dispretuiesc religiile care se adreseaza vulgului naiv si ambalajul ipocrit cu care sunt livrate aceste religii vulgului flamand de iluzii. Recunosc necesitatea dimensiunii sacre, recunosc ca exista Dumnezeu, dar recunosc, cu umilinta, ca Dumnezeu imi e, deocamdata, inaccesibil si ca nicio religie a pamantenilor nu mi l-a revelat. Nu ma pacaleste latura duplicitara si interesata a religiilor pe care le cunosc. Relatia cu divinitatea e ceva absolut personal, nu o marfa buna de desfacut en gross si en detail de preoti care ne vorbesc noua despre saracie si castitate in timp ce si-o trag la greu, umbla in masini de lux, au telefoane mobile ultimul raget al modei, ne vand aschii din lemnul sfintei cruci si isi desarta cutia milei in poala. Si mai pretind, culmea, ca au dreptul sa dicteze cum sa ne traim sexualitatea sau sa ne impuna sa nu ne-o traim. Ca sa nu mai vorbesc de forta de dominare si de manipulare a prostimii pe care o are religia.
0
@victor-potraVP
Victor Potra✓
Autocorectul din word, ce sa-i faci, celebritatile sunt in dictionar :)
Vânătoarea începe cu prima piele jupuită, cu sângele încă picurând cald, trasă crudă pe umeri. Croitorul o să vină și el cu timpul, foamea să mă țină :)
0
@adrian-dumitruAD
Adrian DUMITRU✓



… am o problemă degajată de sau din text („faceți cunoștință cu diavolul”) pe care aș vrea să o trimit spre analiză comitetului care a activat mai sus, nu înainte de a constata cu plăcere că nivelul polemic din sânge a crescut la cote înalte și de a-mi arăta surprinderea că, deși polemica a degenerat pe 27 iulie, reacția justă s-a făcut simțită de-abia pe 30 iulie. Prin urmare, aș dori să plictisesc cu următoarele (in speranta de a relua vanatoarea de acolo de unde pare sa se fi oprit, deshi ceva imi spune ca naomi se referea la o altfel de vanatoare shi un altfel de vanat :) ):

se întâmplă că dacă ne raportăm la Biblie (care este, teoretic, izvorul primordial pentru orice creștin – deși nu mă pot opri să remarc că este un fenomen specific protestantismului și neoprotetastantismului acela de a se întoarce și de a rămâne la Biblie, literatura secundară fiind ignorată sau considerată ca secundară, în vreme ce bisericile „tradiționale” – i.e. cea catolică sau cea ortodoxă- se referă în mod spesial la litertura secundară, de la patristică încoace, acolo unde există îndoieli dogmatice sau nu numai…), descoperim că diavolul este mai întotdeauna absent. Sau prea puțin prezent. În textele veterotestamentare el apare pregnant și decisiv doar în „Iov”, și e mai degrabă metaforic/pasager în „Estera” sau„Daniel” – ca să nu zic nimic de cărți unde este cu desăvârșire absent. De pildă, în „Geneza” (pentru cine nu mă crede, pasajele referitoare la faimosul măr –care nu e un măr, ci doar un fruct și nu unul oarecare, e drept, dar în nici un caz unul identificabil în taxonomiile lumii cunoscute nouă- nu vorbesc despre diavol, ci despre șarpe. Nu știm dacă un șarpe banal sau nu. Știm doar că pe buletinul domniei sale scria simplu „Identitatea – șarpe. Rezidență - rai”. Restul e interpretatio scholastica. ) și mai degrabă fantomatic în textele neotestamentare – excepție făcând textul ciudat cu îndrăcitul care își transferă diavolii într-o turmă porci (dificil de găsit într-o țară „pig free”), textul cu ispitirea lui Christos și, evident, apocalipsa (although, stând strâmb și judecând drept, nu este foarte clar dacă antichristul se referă la diavolul în persoană sau la un împărat roman oarecare). Now, ceea ce se poate observa este că diavolul devine prezent în lumea creștină odată cu literatura patristică și mai ales în timpul și pe fondul anachorezei.
Că diavolul nu apare în cărțile Vechiului Testament anterioare captivității babiloniene (moment de contaminare religioasă și ideologică, și nu puțini absolvenți de seminar ortodox sau catolic ar avea o surpriză să afle originea reală a mitului „Esterei”. Și nu puțini rabini preferă să ignore ceea ce se află de fapt în spatele uneia dintre cele mai mare sărbători iudaice.) nu mă miră chiar așa de rău – finalmente iudaismul este un monoteism, așa că nu era chiar recomandabilă construcția unui concept ca acela de „Satan” (oricum o dai, dacă Dumnezeu are opoziție, atunci nu mai putem vorbi de monoteism).
Ori, ceea ce mă surprinde efectiv este că textul fundamental al unui creștin, „Biblia” așadar, este deficitar tocmai în problema esențială a ispitei. Tocmai „Celălalt” este lăsat deoparte și tocmai acolo unde ne-am fi așteptat să îi găsim portretul și semnalmentele (ca în afișele din stațiile de poliție americane, acelea cu „Wanted”), precum și modul în care trebuie să ne ferim de el.

Mai departe, la fel ca și în cazul lui Onan, am să dau și am să fug, lăsând altora plăcerea de a interpreta o chestiune simplă – de ce oare cele mai mari autorități în materie, respectiv Iisus precum și profeții acreditați de logosul divin au preferat să paseze la eșaloanele inferioare (i.e. – sfinții și sfinții părinți, adică persoane care până la momentul sanctificării rămân totuși fiinșe umane, precum și preoții și călugării) această preblemă fundamentală: ispita (și creatorul și manipulatorul ei) precum și simptomatologia, profilaxia și tratarea ei?


0
@paul-bogdanPB
Paul Bogdan✓
Domnule Porta, vă rog să mă credeți pe cuvânt, dacă aș vrea să \"cântați la altă masă\", așa cum susțineți, nu aș avea nevoie de artificii. V-aș bana prinr-o singură apăsare de buton.
Vă rog să nu mai aveți intuiții, măcar, în ceea ce mă privește. Dezbat public \"conflictele\" de acest gen deoarece eu sunt... mai ieșit din tipare. Consider că agora menționată de dumneata se regăsește într-un anumit îndemn despre piețe și acoperișuri... dar asta este altă discuție.

După cum spuneam în comentariul anterior, este foarte greu să dialoghezi cu filosofii. Un exemplu care reconfirmă această opinie este domnul Adrian Dumitru...

Domnia sa susține că dracul a apărut în scrieri odată cu sfinții părinți deci, este o făcătură tocmai bună pentru a manipula(?). Dânsul susține această teorie făcând referire la buletinul șarpelui din rai, o reptilă edenică neidentificată(REN?), pe care sf. părinții ar fi identificat-o greșit.
Cum poți contrazice o idee bazată pe necunoaștere, care mai produce și raționamente...?


REN:

Apocalipsa după Ioan, capitolul 20, versetul 1 și 2

Și am văzut un înger, pogorându-se din cer, având cheia adâncului și un lanț mare în mâna lui.
Și a prins pe balaur, șarpele cel vechi, care este diavolul și satana, și l-a legat.


Și încă ceva. Definiție la îndemână, DEX:

MONOTEÍSM s.n. Sistem religios care recunoaște o singură divinitate. – Din fr. monothéisme.

Care RECUNOAȘTE o singură divinitate. Dracul nu este socotit divinitate de aceea nu se poate constitui un sistem religios dualist în sfera creștină. Simplul fapt că se opune lui Dumnezeu nu-l face egal cu Acesta. Să nu amestecăm religiile între ele.
Mai simplu spus este vorba de raportul dintre Creator și creație și nu de un raport dintre două forțe egale.


eh... din păcate nu mai am timp. Poate am să revin. Vă rog să luați cele scrise ca atare. Nu denotă nici superioritate de vreun fel, nici cine știe ce malițiozitate.
0
@anton-vasileAV
Anton Vasile✓
Domnule Andrei Dragomir

Eu așa văd lucrurile…
Relația dintre om și Dumnezeu se fundamentează pe credință, relația dintre oameni pe încredere. Credința se bazează pe partea sentimentală a omului – iubirea și ura, încrederea pe rațiune. Rațiunea e calea de mijloc a judecății umane. Ea este forma cea mai adecvată democrației. Ideologiile, ca și credința se fundamentează pe aceeași latură sentimentală a omului – iubirea necondiționată față de conducător și ura până la exterminare față de adversarul politic.
Ca atare în calea de mijloc a rațiunii nu încape nici ura, nici iubirea sau într-o măsură foarte mică. Când gândirea este dominată de iubire sau ură ea devine extremistă și se supune unei anumite ideologii sau credințe. Atunci nu mai judecăm drept lucrurile, ci cu ranchiună. Socrate a spus că poți să-ți pierzi orice: patrie, frați, surori , părinți, copii, prieteni, bunurile toate , dar dacă ți-ai pierdut rațiunea ai pierdut tot. Or , judecata dominată de un anumit sentiment , de iubire sau ură, echivalează într-un anume sens cu pierderea rațiunii.
Dacă acest lucru s-ar avea în vedere în acțiunile noastre multe crime ar fi prevenite. Spuneam că și preoții sunt oameni și sunt mai înclinați spre cele lumești decât spre cele spirituale. Dar cu toate aceste nu trebuie judecați cu ură, fiindcă și noi avem păcatele noastre. Cine e fără de păcat să arunce primul cu piatra. Așa a spus Isus, când pârâșii i-au cerut s-o lapideze , după legile evreiești, pe femeia prinsă în preacurvie.
Ca să vă faceți o imagine cât de cât realistă vă propun, fără să încerc să vă lezez autoritatea în domeniu , să-l citiți pe scriitorul Damian Stănoiu , care a fost jurnalist până în 1913, în acel an a intrat în mănăstire, unde a sta până în 1927 , apoi a părăsit haina monahală și a trăit din romanele și povestirile sale pline de umor , care ironizau apucăturile clerului român.
Să nu mă înțelegeți greșit. Nu iau apărarea preoților. Dimpotrivă am avut destule meciuri cu unul mai abuziv dintre ei . La cunosc lăcomia și modul cum intermediază relația omului cu Dumnezeu –storcându-l de cât mai mulți bani. Dar nu-i pot judeca cu patimă.
Faptul că și-au cumpărat telefoane mobile, mașini de lux, etc. e în ton cu ansamblul societății. Ce-ați vrea să meargă ca Sfântul Anton în pustiu și să viseze până la nebunie la toate acestea? Disprețul dumneavoastră cuprinde se pare și o anumită doză de invidie. Nu aici este buba, nu aici e păcatul cel mare, ci acela de face rău cu gândul și cu fapta.
Întrebat de prietenul și discipolul său Criton de ce nu vrea să se salveze și să fugă, Socrate a răspuns, că e mai bine să suporte o nedreptate decât să comită una. A refuzat să asculte de îndemnul lui Criton și a rămas să-și primească paharul cu cucută. Socrate avea mare dreptate în acest sens și când făcea afirmația: ,,cunoașterea este virtute.’’ Poate că daimonul său îi șoptise că orice nedreptate mai devreme sau mai târziu este plătită, că există o justiție imanentă, cum spunea un mare criminalist român, Dumitru Ceacanica (vedeți n-am zis una divină, fiindcă divinitatea nu intervine în viața noastră ), care la nivelul inconștientului colectiv judecă și aplică pedeapsa meritată celui care a comis o nedreptate asupra unui alt semen.
În relația mea cu Dumnezeu îmi repugnă acea fides implicita , propusă de Sf. Augustin, care susținea intermedierea relației omului cu Dumnezeu, numai prin Biserică . Cât mă privește, o prefer pe cea propusă de Isus – o relație directă, fără acești mijlocitori, ce se auto-impun ca reprezentanți ai Domnului pe pământ. Dar nu simt dispreț și nu refuz să apelez la preot pentru anumite ritualuri.
Totuși există printre ei și adevărați credincioși. Nu pot să nu-l amintesc pe preotul Zamisnicu, preot cu har, arestat de comuniști și trimis la tăiat stuf în deltă, sub pretextul că făcea slujbe în tipul săptămânii și se ruga de unul singur la Dumnezeu. Acesta nu avea darul lăcomiei, deși avea treci copii de crescut . Dimpotrivă a fost singurul din șirul de preoți din Parohia satului Spineni, care împărțea copiilor , banii depuși , după obicei , de enoriași la icoana maicii Domnului. Pentru omul ignorant și mai cu seamă pentru femeii preotul are o influență foarte mare. Cel mai adesea iubirea femeii devine mistică. În condițiile îndrăgostirii ea nu mai poate face distincție între divinitate și iubit , adesea divinitatea este întruchiparea iubitului. De aceea nu-i de mirare că doi din zece preoți au relații sexuale cu unele fătuci. Poate ar trebui să îmbrăcăm haina preoțească ca să aflăm adevărata față a clerului.
0
@sorin-olariuSO
Sorin Olariu✓

Cu-asta o să-i năucești.
Ascultând așa povețe
Fețele bisericești
Au să facă fețe-fețe.

0
AD
andrei dragomir✓
Nu inteleg de ce crezi ca as fi invidios, am si eu telefon mobil si masina, e drept, nu de lux, pe masura posibilitatilor mele. Cred ca unele afirmatii din ultimul meu comentariu au fost incomplete. Nu am vrut sa spun ca preotii nu ar trebui sa aiba telefoane mobile sau masini. Ma refeream de fapt la calugari, care se spune ca sunt niste asceti care au renuntat la placerile si bunurile lumesti. De exemplu, preotii de la schitul din Trivale. Te-ai cruci sa vezi ce masini si ce telefoane au aia. Asta se cheama asceza, sau nu inteleg eu bine? De ce sa-i invidiez? Am vizitat schitul la un moment dat cand nu era slujba. Sa fi vazut cu ce ochi hulpavi imi fixa un calugar prietena... Pentru asta n-am de ce sa-l invidiez, chiar daca el se plimba cu Mercedesul. Cat despre preotii care afiseaza bogatia si luxul, mi se pare o ipocrizie si o indecenta ca un slujitor al Domnului sa ne indemne la caritate, ajutarea saracilor, infranarea lacomiei etc, in timp ce isi afiseaza in mod opulent bogatia. Daca e adevarat ce predica el in biserica, as vrea sa-l vad nu dandu-si pana si camasa unui sarman, ar fi exagerat; as vrea sa vad ca isi vinde Mercedesul sau Audi A8, din banii obtinuti isi cumpara un Logan, iar restul de bani il doneaza saracilor sau orfanilor.
0
@mardale-stefanMS
mardale stefan✓
Atatia oameni, atatea pareri, cata cultura etalata; ce spriț de tamaie si pucioasa. Domnu\' Potra, eu m-am prins, aveti dreptate. E foarte clar: 10 din 2 preoti o fac. Instigați de Manole, bineinteles!
0
@adrian-firicaAF
Adrian Firica✓
lăsând pe domnul Mardale deoparte, cam toată lumea spune că ținem de Biserica Ortodoxă; că am fost botezați ca/drept ortodixi; copiii sunt ortodoxi...

că au existat \"tămâiați cu șprițuri\" ce au ortografiat \"Alecsandri\", ei bine, asta e altă treabă!

numai asta mai rămânea de făcut: să convocăm soborul Patriarhieiei, ca să se redenumească a fi fiind ortodoCSă.
0
@victor-potraVP
Victor Potra✓
Domnule Firica, daca înțeleg bine, cât pot să vă înțeleg eu scrierea când năzuie să comenteze, nu să creeze, susțineți că termenul corect e creștini ortodoxi?
Patriarhia nu trebuie convocată, cu sau fără sobor, pentru a se pronunța în această privință. Vă citez de pe site-ul www.patriarhia.ro, Biserica Ortodoxă Română - scurtă prezentare: \"Potrivit ultimului recensământ (2002), 86.7% din cei 21.794.793 de locuitori ai României s-au declarat creștini ortodocși.\"

Ce întâmplare să dau peste această frază căutând o utilizare \"autorizată\" de \"ortodocși\"! Îmi aduc aminte de acel recensământ... Când i-am spus feticăi de la ușă \"liber cugetător\" s-a uitat la mine ca vițelul la poarta nouă. \"Nu e în opțiuni; ortodox, catolic, greco-catolic, musulman, rit iudaic...\" a reînceput să-mi recite ca automatul. Am intrat până la urmă la opțiuni neexprimate, deși am deschis ușa și aveam ceva de zis...

În rest, o observație personală. Claudia Radu avea dreptate: scrieți foarte bine când vă aplecați asupra spațiului interior. Și mie îmi plac textele dumneavoastră. O să încerc să fiu pozitiv și în privința comentariilor: înjurați suculent! Totuși, atenție la repetiții, în trei comentarii succesive au fost excesiv de mulți \"futem/futeți etc...\" Sunt sigur că aveți o desagă cu sinonime la subsioară.
0
@victor-potraVP
Victor Potra✓
Domnule Paul Bogdan.

În primul rând mă numesc Potra. Apreciez că ați citit Sven Hassel, dar e a treia oară când mă „portiți”, dacă e o glumă am râs, s-a răsuflat, dacă nu, vă rog luați notă.

La obiect:
„credința și practica religioasă sunt chestiuni de voință, de liber arbitru și alte chestii mărunte.” – de acord, așa ar trebui să fie, lucrurile nu stau astfel în contextul actual în care ortodoxia a invadat tot spațiul comunicațional. Alegerea e o farsă, concursul e trucat, ni se administrează steroizi creștinizanți încă din copilărie.

„dumneata ataci aparențe, generalizând, teoretizând intuițiile dumitale” – poate fi adevărat, dar:
1. pamfletul e scris în spiritul „ridendo castigat mores” și încruntarea preopinenților nu mă poate convinge să închid ochii;
2. așa se comportă cei mai mulți dintre noi, oameni buni! Derulându-și viața în spațiul repede expediat de teologie al aparențelor. Știu lecția preluată de patristică de la Platon, a esențelor și adevărurilor dincolo de realitatea amăgitoare și pieritoare, nu vă consumați timpul prețios pentru încă o iterație. Trăim în lumea faptelor, nu a Ideilor, iar Sfântul Duh ne vizitează extrem de rar și doar pe unii dintre noi. Restul rămânem cu aparențele, care uneori pot fi contondente sau de-a dreptul „arzătoare”, alteori hilare…
3. Între generalizarea și teoretizarea intuiților mele și ceea ce a făcut biserica din Biblie și din viața lui Isus nu văd decât o diferență de grad și de raport de forțe, nu una de metodă.

Cât despre discuția dintre un filosof și un teolog, modificată apoi în dificultatea generică de a discuta cu filosofii, am să revin este un subiect incitant.

Cât despre apariția diavolului în mitologia creștină, patru idei scurte.
- este o apariție relativ târzie în doctrina creștină. Vă rog să recitiți „Etica” lui Abelard, scrisă pe vremea când lucrurile încă se așezau, se explora. Există un singur capitol despre demoni, ca agenți ai ispitirii, numiți de altfel „mânuitori ai lucrurilor”. Subiect complex, de revenit.
- de acord că existența Diavolului nu impietează cu nimic soliditatea monoteismului. Diferența de esență e suficientă ca argument.
- conceptul de Diavol \"întru\" creștinism, așa cum îl știm astăzi, în accepție modernă, a fost definitivat după 1100 – 1200 e.n Este drept că a fost un „hit” al acelor timpuri, răspândindu-se foarte repede în toată Europa creștină. Proto-conceptul exista, desigur, vorbesc de interacțiunea care a permis relativa lui standardizare pe spații culturale și ecumenice diverse. Hotărâtoare pentru consolidarea Diavolului a fost isteria inchiziției. Procesele vrăjitoarelor l-au fixat în cultura populară, dând un subiect nou tradițiilor orale.
- nimic din ceea ce ați argumentat până acum nu clatină ideea că Diavolul este un concept foarte util dogmei creștine pentru controlul comportamental al maselor de credincioși. Nu că teza ar fi fost demonstrată în dialogul de mai sus. Dar e un subiect deschis.

Nici eu nu mai am timp și capacitatea mea de nesomn pentru această săptămână a expirat. Dacă doriți să adresați înțelesurile celor de mai sus va fi interesant, dacă veți dori să atacați exprimările îndoielnice (am recitit textul) veți avea oportunități suficiente.
0
@adrian-firicaAF
Adrian Firica✓
da\' cum să nu-njur: preoții sunt \"ortodoxi\", ori \"ortodocși\"?

avem \"doxă\"-n cap, ori \"docsă\"?

dacă strigi după mine protestatar, strigi: \"ortodoxule\", \"ortodocsule\", sau strigi prost-textantule?

depinde.
poți să ai, sau să fii cu o capsă pusă!
0
@adrian-firicaAF
Adrian Firica✓
da capo, al fine, rog să fiu lămurit, până la răpunere!, care-i legătura între ce \"crede\" (auctores et tubicinatores!)cu mama ei de: \"În ciuda aparențelor, nu cred că atributul definitoriu al sexualității ortodoxe este monogamia, ca extensie a loialității.\" urmată te trosc-pleoasca: \"Ci mai degrabă posesia, cu toate formele ei de dominare.\"

în \"Ci mai degrabă posesia, cu toate formele ei de dominare.\"
în \"Ci mai degrabă posesia, cu toate formele ei de dominare.\"
în \"Ci mai degrabă posesia, cu toate formele ei de dominare.\"
în \"...\"

amândouă (frazele) îmi dau/lasă impresia unei persoane ce nu a ieșit de sub imperiul decibelilor ingurgitați într-un mediu \"house\".

în \"Ci mai degrabă posesia, cu toate formele ei de dominare.\" trebuie să să cred?
0
@paul-bogdanPB
Paul Bogdan✓

Să mă iertați pentru nume… nu știu de ce, am avut impresia că scrieți sub pseudonim și nu am dat importanță formei… mea culpa!

Ce înseamnă apariția diavolului este o apariție târzie în doctrina teologică? Dumneavoastră considerați: \"- conceptul de Diavol \"întru\" creștinism, așa cum îl știm astăzi, în accepție modernă, a fost definitivat după 1100 – 1200 e.n\"... mă mir că nu v-ați oprit la Dante, în secolul XIV. Acest \"concept\" nu a încetat niciodată a fi dezbătut. Prin urmare... nu este definitivat. Unde mai pui că Diavolul nu este un concept, ci o entitate cu natură proprie. Altfel spus: este o creatură nu o idee.

“ortodox gândit”, ca urmare a conceptualizării: Prima manevră a dracului pentru a convinge este aceea de a afirma că nu există.

Sf. Vasile cel Mare a trăit în secolul IV iar moliftele sale sunt acele rugăciuni pe care dumneata le consideri a fi o unealtă târzie a bisericii, inventată pentru a manipula credinciosul. Să mai pomenim de alți sfinți părinți teologi care nu se încadrează în perioada de timp pe care dumneavoastră o considerați a fi “o apariție târzie”?! Și care, între noi fie vorba, nu pot fi considerați ortodocși din punct de vedere istoric deoarece au viețuit înaintea Marii Schisme.


“Vă rog să recitiți „Etica” lui Abelard” … ce ar trebui să mă învețe Abelard? Definița păcatului sau că nu ar trebui să credem ceva ce nu înțelegem? Eu înțeleg… ce să mă fac?! Și apoi, tot timpul “s-a explorat”, încă din timpul lui Tertulian. De aceea au apărut scrierile părinților teologi care combăteau și ereziile provenite din filosofia timpului. Aveți un déjà vu?

“nimic din ceea ce ați argumentat până acum nu clatină ideea că Diavolul este un concept foarte util dogmei creștine pentru controlul comportamental al maselor de credincioși.”

Cine poate clătina o idee și prin ce argumente?

Vă rog să-mi permiteți:

Diavolul nu este un concept util dogmei creștine pentru a controla masele!

Și acum, vă rog să “clătinați” această “idee”.

În altă ordine de idei:

Am citit pe parcursul materialelor dumneavoastră referitoare la creștinism, o serie de afirmații bombastice care nu-și au suportul în realitate. Inchiziție, abuzurile BOR asupra libertății de gândire etc.
Trebuie să vă luminez în această privință…
Niciodată, în toată istoria Țărilor Române, Biserica nu a fost atât de separată de stat decât acum. Care sunt abuzurile Bisericii pe care le tot pomeniți și pe care nu le enunțați? Sau le-ați enunțat și nu le-am sesizat eu. (Afirmația că biserica a invadat tot spațiul comunicațional m-a muzat copios!)
Eu, în schimb, v-aș putea relata o serie de abuzuri pe care Statul le-a săvârșit împotriva Bisericii prin legislația post-decembristă.
Am putea dialoga punctual despre aceste abuzuri dacă le-ați puncta fără a le susține în faza inițială.

Să iertați discursul frânt. Sunt tot pe fugă. Am să revin dacă este necesar.
0
@anton-vasileAV
Anton Vasile✓
Domnule Potra(eram să comit eroarea să scriu Porta )
Fără Dumnezeu, omul este un rătăcit. A spus-o Petre Țuțea, ateu în faza sa inițială de filosof. Dar nu doresc să mă folosesc de argumentul autorității pentru a demonstra necesitatea credinței, a bisericii și implicit a preoților. Că religia e o necesitate o dovedește argumentul fundamental, anume că toate culturile au apelat la o formă de divinitate , chiar și cele mai raționale, cum a fost cea greacă.(Vezi Mircea Eliade - Istoria credințelor și ideilor religioase, Victor Kernbach - Dicționar de mitologie generală , etc.).
Faptul că existențialiștii deplâng absența Tatălui, că simt o anxietatea copleșitoare în fața îngrozitoarei ipoteze că suntem aruncați în propria noastră libertate într-un univers lipsit de sens rațional, conduce la sentimentul absurdității în viața umană și la aceeași concluzie stupidă ca și a micilor socratici din școala cirenaică - dezgust de viață, pesimism , sinucidere. A exprimat-o sugestiv un pesimist incorigibil, Emil Cioran, în Pe culmile disperării. ,,A fi absolut convins că nu poți scăpa de o soartă amară pe care a-i dori-o altcumva, că ești supus unei fatalități implacabile și că timpul nu va face decât să actualizeze procesul dramatic al distrugerii, iată expresii ale iremediabilului și ale agoniei. Nu este oare neantul o salvare?\'\' (Emil Cioran - Pe culmile disperării, Ed. Humanitas, 1993, p. 31)
Omul, mai ales omul simplu este un veșnic copil, care are nevoie de iluzia unei certitudini - dacă pot să exprim astfel acest paradox - un Tată ceresc grijuliu față de copii săi, pentru a suporta viața mai ușor. Durerile mari se alină și de această speranță iluzorie, numită religie.

Andrei Dragomir
Q. E. D. Mă bucur că ai (re)cunoscut un adevăr.
0
@victor-potraVP
Victor Potra✓
Domnule Paul Bogdan, mă desfideți să atac afirmația \"Diavolul nu este un concept util dogmei creștine pentru a controla masele!\", reversul afirmației mele. Dacă nu pot să infirm negația afirmației mele, atunci aceasta este nedemonstrabilă, nu? :)
Pentru a infirma un enunț exclusiv ca al dumneavoastră, este suficient un singur contraexemplu, un caz în care afirmația respectivă e falsă. Neavând timp să produc eu o speță, consider potrivit să îl las să vorbească pentru mine pe Ioan Gură de Aur. Mai jos câteva extrase pe care eu le consider un asemenea contraexemplu, ilustrând partea rezervată Diavolului în mecanismul \"diavol, păcat, căință, mântuire\" care oferă Bisericii oportunitatea unui despotism hidraulic: controlul maselor prin controlul exclusiv al mântuirii. Diavolul joacă un rol esențial din 2 puncte de vedere:
1. Existența lui permite iertarea fără a duce în derizoriu păcatul, gravitatea sa, vinovăția rămâne oricât de mare vrea Biserica dar poate fi externalizată și pusă în cârca \"Necuratului\"...
2. Opoziția consolidează rolul de protector al Bisericii. \"It\'s a jungle out there\" și credincioșii care își închipuie că pot avea o relație directă cu Dumnezeu trebuie descurajați. Cu Diavolul umblând în libertate nu e \"safe\" să te încrezi doar în propria conștiință și în propriile puteri, ai nevoie de ajutor specializat.


Ioan Gură de Aur(Cuvântul XLIV la Fapte PGB 16B, 268-270 PG 60, 377), extrase, sursa www.ioanguradeaur.ro

\"Dacă nu era el, spune, multe rele nu s-ar fi întâmplat. Dar atunci, și osânda ar fi fost neiertătoare. Pentru că acum, iubite, pedepsele sunt mai ușoare. Dacă noi înșine am fi răspunzători pentru faptele noastre rele, atunci pedeapsa ne-ar fi cu neputință de suportat.\"

\"Dacă priveghem, diavolul se face pricină de urcuș duhovnicesc. Dacă suntem mereu cu luare-aminte și atenți, iubiților, diavolul ne și ajută să sporim duhovnicește. Cu ce l-au vătămat pe Iov atâtea șirete uneltiri cu care s-a ostenit să-l piardă? Nu spune, te rog, că pe Iov l-au vătămat, căci numai un duh slab se vătăma. Dar unul ca acesta se smintește și dacă nu există diavol.

Totuși, spune Scriptura, mai tare se vătăma prin lucrarea aceluia. Dar și pedeapsa-i este mai ușoară când păcătuiește îndemnat de diavol, pentru că pedepsele nu sunt aceleași pentru toate păcatele.\"

\"Să lămurim mai întâi un lucru: să zicem că nu existau fiare și nici tulburările care ne macină sufletul, nici boală, nici durere, nici supărare, nici altceva asemenea. Ce-ar fi fost omul? Socotesc că mai mult porc decât om, mâncând și îmbătându-se, nestânjenit de nici una din aceste suferințe. Acum, însă, grijile și teama îi sunt prilej de exersare în virtute, de deprindere a celei mai bune învățături și îi sunt școală de cucernicie și de dreaptă-credință.\"
(Cuvântul XLIV la Fapte PGB 16B, 268-270 PG 60, 377)

Ufff, greu să discuți cu un teolog!... Și ca să vă parafrazez, mai ales cu unul care chiar dacă pretinde că nu e iezuit, s-a nascut a fi unul...
0
@paul-bogdanPB
Paul Bogdan✓
\"Existența diavolului este binefacere pentru creștini - Ioan Gură de Aur\"

Cum puteți susține asemenea aberație?
Dați citate din Sf. Ioan Gură de Aur și trageți această concluzie eronată.
Vreți să vă explic pe litere ce a vrut să spună Sf. Ioan Gură de Aur?

1. Fără Dracu, n-ar exista păcat mortal. Un păcat mortal săvârșit fără influența sa ar echivala omul cu dracul, 100% natură malefică... deci pedeapsa ar fi aceea aplicată lui Ucigă-l-toaca, fără putință de absolvire. Răul acționează asupra voinței. Sunt păcate săvârșite conștient și inconștient... adecă realizând, conștientizând, păcatul înainte de a-l săvârși. Adecă, din nou, păcate săvârșite de \"duhul slab\" și păcate săvârșite cu dracul la masă, pe punte, unde vrei mata. Aceste păcate din urmă, cele săvârșite în cunoștință de cauză, cunoscând Legea, sunt socotite a fi păcate mortale. De aici și graduarea gravității păcatelor.
Să luăm exemplul primordial de păcat, mortal, acela săvârșit în Rai, datorită căruia Adam a moștenit moartea. Influența directă a răului și acordul lui Adam a avut ca rezultat moartea(în trup, bineînțeles... e altă discuție);

2. \"Dacă priveghem\", răul ne dă posibilitatea de a-i da la gioale, spiritual vorbind, pe limba filosofică: de a ne exersa mușchii voinței și spiritului întru atingerea \"nirvanei\";

3. Toate aceste frământări sufletești exersează condiția umană.

Sper că v-am deslușit citatele.


Când și cum descurajează Biserica legătura directă a credinciosului cu Dumnezeu?
Vă refereați probabil la exorcizare.
Ei bine, creștinismul, \"o sectă iudaică\", a preluat cum era și firesc noțiunea de preot. Proeții nu fac altceva decât să urmeze porunca lui Hristos: \"mergeți și în numele Sfintei Treimi\": botezați, propovăduiți Evanghelia, vindecați, scoateți draci... etc.
Spuneți că Biserica \"descurajează\". Foarte bine spus! Nu impune. Explică riscurile. Ați văzut dumneavoastră popi alergând pe stradă după oameni cu aghiasmă și cruci în mână?
\"Trebuie descurajați\" de parcă stă taica popa cu bâta în mână rupând picioarele ateilor ca dumneavoastră. Nu vă impune nimeni să intrați în biserică. Nici dumneavoastră nici celor ca dumneavoastră. Nu vă impune nimeni să vă botezați, să vă căsătoriți, rugați pentru sănătate, închinați la icoane. Aceste lucruri sunt acte voluntare și nu numai, ci și conștiente.
Sau poate că dumneavoastră sunteți un tribun al neamului ăstuia ținut agresiv în întuneric de către inchiziție și eu habar n-am.

Argumentul este de negăsit în scrierile dumneavoastră. O antipatie probabil numai de dumneavoastră știută vă face să turnați raționamente sub formă de pamflet. Ei bine, domnule, nu este pamflet ceea ce scrieți dumneavoastră. Este o acuză gravă.
Să luăm un mic exemplu: cei 2 din 10.
Ei bine, în România sunt 20.000 de preoți ortodocși. Abuzând de slabele mele cunoștințe matematice, apreciez numărul popilor arătați cu degetul de domnia ta la 4.000. Vă dați seama ce spuneți?
De ce mă supără acest lucru? Ei, închipuiți-vă că eu, disecând materialele domniei voastre, concluzionez susținând, desigur, sub rezerva actului artistic, că mamele ateilor sunt în proporțe de 20% ca Maria Magdalena înainte de judecata iudaică. brrrrr!
Nu mai generalizați! Peste tot există ciurucuri. Indubitabil! Și eu sunt unul când mă raportez la Hristos. Dar... când spuneți Biserică, nu spuneți numai popi, spuneți: trupul lui Hristos, credincioși, oameni care au murit curați pentru credință. Sunt lucruri care dor, impietează.

Veniți cu cazuri comncrete. Și eu vă garantez suport(cel puțin literar) întru îndreptarea răului.
0
@florin-caragiuFC
florin caragiu✓
afirmatiile tale relativ la ce a spus Sfantul Ioan Gura de Aur sunt incarcate de presupozitii tendentioase si subversive. chiar nu poti face un exercitiu de detasare, intr-atata de fixista e pozitia ta? incearca sa privesti cu ochii celuilalt cu prezumtia de nevinovatie, fara sa ii atribui deviatiile pe care le proiectezi asupra lui. Iti dau doar un exemplu.

1. Existența lui permite iertarea fără a duce în derizoriu păcatul, gravitatea sa, vinovăția rămâne oricât de mare vrea Biserica dar poate fi externalizată și pusă în cârca \"Necuratului\"...

Biserica nu vrea nicio vinovatie, starea de pacat este in sens crestin o stare de rau existential, o stare de profunda neimplinire pe care o traieste un om, si aceasta il determina sa caute vindecare. moartea insasi e o evidenta a faptului ca realitatea e sub un anume semn al rupturii.

in crestinism diavolul e privit ca o fiinta si nu ca o idee necesara. iertarea e taina unei relatii directe si personale cu Dumnezeu, semn al unei aspiratii spre puritate si sfintenie, care trece prin alteritatea unei constiinte martor, tocmai pentru a nu se cadea in cercul vicios al justificarii de sine, parerii de sine si autismului.

Vinovatia nu este nici externatilzata, nici pusa in slujba necuratului. insa in aceasta ruptura existentiala se manifesta o concurenta de actiuni, este un nod relational ca si in cazul unei situatii colective in societatea umana, responsabilitatea fiind impartita de participanti.

Diavolul ispiteste, si daca omul cu ajutorul lui Dumnezeu trece ispita se intareste in bine. nu ca are nevoie de diavol, ispita nu e cauza ci prilej de intarire in bine, prilej de efort de depasire de sine.

La fel e si in societatea umana, numai ca aici toti actorii sunt vazuti. in intelegerea crestina sunt si actori nevazuti ai dramei lumii. sufletul insusi e nevazut. nu poti demonstra sufletul pe calea rationamentelor formale, nici nu poti infirma existenta lumii nevazute.

evidenta mortii insasi si nevoia sa de sens si dainuire provoaca omul la cautarea unei solutii de continuitate. Experientele sfintilor marturisesc despre existenta lumii nevazute. esti liber sa crezi sau nu.

Credinta crestina in Dumnezeu cuprinde, desigur, faptul ca nu a creat raul, care apare ca expresia unei alegeri impotriva firii facute de catre o fiinta rationala si libera. Eu am vazut demonizati si stiu ca nu exista boala care sa te faca de exemplu sa sari brusc cativa metri in spate ca aruncat de o forta nevazuta. si am vazut multe alte situatii ce provoaca spre cugetarea unei explicatii de acest gen. faptul ca crezi sau nu crezi aceste lucruri e problema individuala.

Crestinul nu culpabilizeaza insa omul, nici nu arunca in carca diavolului pacatul. Lucrurile sunt privite obiectiv, in cadrul interrelational al situatiilor de viata. Apoi devierile posibile spre extreme apar in orice imprejurare.

Tu nu ai cum sa privesti obiectiv lucrurile pentru ca esti adversar declarat al credintei, si iti regizezi argumentele, nu esti un cercetator detasat al fenomenului. In interpretarile tale sugerezi ca celelalt, luat ca target, ar gandi in modul in care ti-ai programat tu sa ii creezi imaginea. de aceea tu nu poti deconstrui decat eventuale devieri si mai ales imaginea falsa pe care tu o proiectezi asupra crestinilor, si nu numai asupra unor devieri ci si asupra unui sfant ca Ioan Gura de Aur. pe care il rastalmacesti grosolan.

Inteleg ca ai dreptul, nu e problema, insa interpretezi tendentios si neconform cu substanta discursului, introducand in lantul demonstrativ concluzia prestabilita.

nu e vorba despre niciun abuz de putere la crestini, ci e vorba despre o majoritate intr-o tara democratica, o majoritate care in ansamblul corpului social e justificata sa fie reprezentata, sa isi afirme ethosul si public. asa se intampla in orice tara, fii linistit. e vorba despre democratie, nu despre despotism. crezi ce vrei, insa nu imi atribui mie, in calitate de crestin, ceea ce tu crezi ca gandesc fara sa ma intrebi sau consulti daca asa gandesc. corect?

nu vreau sa fac dispute insa iti face efectiv rau aceasta inversunare sterila. incearca sa vezi mai detasat lucrurile, repet, sa te pui in locul celuilalt, desi stiu ca nu e usor. altfel, esti o persoana inzestrata si cred ca iti poti valorifica talentul mult mai bine fara incrancenari din astea. numai bine.




0