Bucfast
Îmi pare rău, dar nu mai cred în târgurile de carte. Populație, prea multă gălăgie, lansări care se bat în decibeli pe boxe, hoarde de oameni care nu cumpără tot anul o carte dar o fac acum pentru că
VPVictor PotraIubitei circumspecte
Sunt făcut din cuvinte. Și cum aș putea fi altfel? Lumea aceasta e plină de fapte, dar cum să le întorc să-ți binecuvânteze genunchii, dacă nu chemându-le, numindu-le? Din timpuri imemorabile plătim
VPVictor PotraIubitei capilare
Fragilă, frunza frăgezind văzduhul vestește vina ochiului, deodată ostenit pe urma ultimei uimiri în sinea sânului tău stâng, aproape adumbrit de anomia inimii bătând. (Iubitei capilare) *
VPVictor PotraDrumul murăturilor – jurnal pofticios (2)
Noaptea premergătoare vizitei la Suciu a fost deopotrivă comică și coșmarescă. La 40 de ani nu te mai aștepți să ai emoții de adolescentă care urmează să-l întâlnească Ștefan Bănică Jr. Și totuși
VPVictor PotraDrumul murăturilor – jurnal pofticios (1)
25 decembrie era o zi aproape obișnuită, caldă, calmă, care nu anunța prin nimic evenimentele vulcanice ce aveau să urmeze. Împreună cu Dana am admirat circumspect expoziția culinară din Cișmigiu,
VPVictor Potrasocializare
o maimuță urcă în autobuz vorbind la o cutiuță mică, pe care o ține la ureche, unei alte maimuțe, aflată în cu totul altă parte, care are la ureche o cutiuță de o altă culoare și o ascultă pe maimuța
VPVictor PotraI Shot The Christmas
motto: „Every time I plant a seed, He said kill it before it grow He said kill them before they grow.” (Bob Marley - I Shot The Sheriff) am prins un sentiment de singurătate că-mi dă
VPVictor PotraMoș Nicolae feat Che Guevara
Moș Nicolae, spune drept, în seara asta iar ne tragi în piept? Poeții se gândesc la noi și plâng fecioarele pe umeri goi de trubaduri sensibiloși prea-siguri că ne trebuie galoși... Tu știi
VPVictor Potradespre nimic
despre nimic se poate spune că ne frământă îi cădem victime prin propria noastră finitudine există un colț al memoriei dedicat fricii de unde se naște arta conversației continue despre ipoteze a
VPVictor Potracrevedia
miroase a sânge în toate apartamentele oamenii poartă în ceafă o rană deschisă și purulentă o drenă pentru ființă șiroind pe spate până la noadă în fotoliul de la televizor ne așternem curul
VPVictor Potraandante
zilele mele sunt colorate uneori e alteori și atunci mă iubești alteori e uneori și atunci zilele mele te-arată cu degetul apoi îți întorc spatele și pleacă grăbite care-ncotro: ici, colo și
VPVictor PotraManeaua mea
cip-cirip-cirip-cipa asta este o manea tot m-am învârtit pe loc în poeme cu noroc în sonete pentru fete și în comuri desuete m-a lăsat iubita mea ș-am văzut că-i de belea m-a certat că nu-s
VPVictor Potraiubirea de noemi
drumul către ea nu e cel al cuceritorului nici al adoratorului ați uitat cu toții o mască plânge, cealaltă râde cine e la mijloc?
VPVictor PotraNu sunt ateu
Nu sunt ateu. Sunt doar un om atât de mândru încât nu mai am orgoliul cunoașterii. Cei ce fac legea și filosofiile și religiile sunt siguri. De atâtea lucruri încât cu greu le ajung epocile să pună
VPVictor PotraHolocaust pe dos
Note pe marginea unui text la limita rasismului cultural Textul „Gaza 2009 și mizele diferite ale ideii de negociere”, postat de Angela Furtună pe data de 18 ianuarie, m-a prilejuit câteva
VPVictor PotraAlbertissimă
Se dedică poetului Alberto M. Popescu, pentru răbdarea de a scrie același lucru de „n” poezii încoace (cine are răbdare, să le numere…) Sunt rănitul universal! în laboratoarele tale forjat
VPVictor Potraiute și scurt
aș vrea să te fut iute și scurt în locul acela dulce și fin pe care toate îl recomandați ca fiind altfel decât al altora și e atât de comun fiind atât de altfel la fiecare dintre voi aș
VPVictor PotraantiPotra
am o împușcătură în cap m-a ratat cu cinci ani dar eu îmi port toate umbrele am o gaură în trenă îmi fâlfâie un vânt de ducă de la o tâmplă la alta atâtea căi către celebritate și nici un
VPVictor Potracea mai scurtă povestire
Cea mai scurtă povestire începe cu deznodământul. Nu au murit niciodată. Erau un șir lung de oglinzi, niciodată plecați, au rămas fixe la un moment dat, te poți căuta în combinații, te poți
VPVictor Potraemoticonul potra
căutam o succesiune de semne care să mă reprezinte. care să transmită, în funcție de context, „fii potra”, sau „ești potra”, sau „sunt foarte potra la ora asta”, sau poate „vrei să ne
VPVictor PotraOda către mine însumi
planeta e asimetrică pe partea mea sunt greu lumea e descentrată de iubirea ce mi-o port zvâcnit ne rotim scântei scapără peste fețe de cremene azi nu aprindem nimic cinismul vă vine
VPVictor Potradespre micile lașități ale șacalilor medii cu pofte mari
Aceste gînduri sunt scrise în continuarea textului lui Liviu-Ioan Mureșan, Pentru rubrica „recomandate” Textul lui Liviu-Ioan îmi aduce aminte despre primele mele interacțiuni cu Agonia, în 2007.
VPVictor Potradece, fiul
vine fiule, te ucid odată cu mine sau… îmi mai dai o șansă... ...dece? fiule, tu ești ce-i mai frumos în mine dece să continuăm? fiule, am zis că o să-mi fii sprijin dar vezi și tu eu nu
VPVictor PotraInterviu colectiv de Sf. Andrei
Ce vrei? De toate. Sănătate, fericire, bani, să le fie bine la copii, să ne ocrotească, să ne lumineze, să ne mântuiască. Sunt doar niște oase uscate. Ajută? Am văzut, s-a petrecut, se știe, toată
VPVictor Potranimicuri 2
Sunt atât de natural dual, încât mă întreb: de ce nu? Trial. Quadral. Pental. Geografiile interioare sunt diferite, tehnica de gravare a petelor albe – aceeași. Descoperirea devine o emoție banală
VPVictor Potranimicuri
Căldura mi se scurge prin vârfurile degetelor lipite de taste. Dau prea mult, mă simt mai înalt decât pot să respir. Cuvintele trec pe lângă voi, ca florile uitate pe balcon de neiubita mea. Nu
VPVictor PotraOmul de Mall
buză, rujată, proptită, bosumflată, gecuță, sold, rotit, defilare, scară rulantă, KFC. biceps, sprânceană, pe după umăr, aha! luat limba-n gură, și alții au, sportiv, Cola. negru, tuciuriu,
VPVictor Potramica sinucidere
am adunat prea multă ură. simt cum se așează pe mine, ca o pătură groasă. nu am crezut niciodată în sufocare. mi se întâmplă. tot nu cred. respirația e o fandoseală opțională. a crede este un gest
VPVictor Potrapenultima crimă
când i-am fript o palmă a zburat s-a izbit cu tâmpla de muchia peretelui, s-a prelins jos șiroia sânge pe obraz, ochii sticloși priveau cu disperare: mă pierd, mă pierd! mori! mori! i-am
VPVictor Potradezastru
sunt din ce în ce mai comun, sunt din ce în ce mai ahtiat după voi, sunt din ce în ce mai „on-switch”, sunt fostul „son of a bitch” Ia mai duceți-vă dracu’! sunt sătul pânâ-n gât de aprobări,
VPVictor Potraerecțiile mele
ce bestial visez de când sunt bătrân că sunt tânăr viziuni fragede aleargă pe șira spinării se strecoară printre fese se cuibăresc la rădăcina coapselor nasc erecții formidabile dorm mai
VPVictor PotraNimic de spus
V-ați trezit vreodată cu nimic de spus în gură? Ce gust are la voi? La mine a fost verde. Toată ziua de ieri. Și cea de azi. Să vă explic. Am un job, nu știu dacă v-am zis… Nu contează, e o slujbă
VPVictor PotraDeath outside Vienna
Ce mai zici? Teama ta mai e acasă, mă-ntreabă străinul din spatele ochilor, privind prin mine în oglinda goală. De două zile, zic, am pieptul în gât, mă doare să respir de frică sunt îngrozit
VPVictor PotraTrei scrisori duioase către Alexandra
Motto „Existența unei boli impune un tratament” (Victor Potra) Pentru că suntem în domeniul delicat al memorialisticii, iar contextul istoric este deosebit de important – dă aroma de ființare vie
VPVictor Potra10 lecții de agonizat în câmp deschis
Nu striga după ajutor. Până și neadulmecătorii vor știi că zaci pe o coastă, cu fața spre cer, și îndată te vor împărți, ecumenic. Agonizează deci, în liniște. Nu fă greva foamei. Empatia a
VPVictor PotraJocul cu handicap
Vreau să le mulțumesc editorilor care timp de 24 de ore au oprit apariția oricărui comentariu al meu pe agonia. Acest lucru m-a pus pe gânduri, mi-a permis să iau, psihologic vorbind, buna distanță a
VPVictor Potrapatru propoziții
Mă uit în piersică. Nu sunt, nu vreau, nu vin. Am fost acolo, întrebați-o. Sunt frumos de preaplinul… auzi? Toate sunt bune de derapat... Reperele se născuseră. Iată povestea
VPVictor PotraAm rău de texte anomice…
...și da, nu țipați, e problema voastră că nu știați, când mi-e rău sunt obsesiv… Mă învăț atât de repede încât derapez, mi se face rău de amețeală, când schimb direcția am senzații de desene
VPVictor PotraExtrauterin
Mă simt extrauterin, într-o lume în care nu se naște nimeni. Nu o luați personal, nu trăim în aceeași lume. Foarte rarefiat, mai plutesc câțiva, tot extrauterini. Am uitat cu toții nașterea, cel
VPVictor Potramonoman
bere… Welcome! Așaaa… E minunat să scrii pe un colț de hârtie. N-ai spațiu să te întinzi. Trebuie să fii concis, să drămuiești, să… hai odată cu berea aia!... Daaa… M-am hotărât. Mă fac cruciat.
VPVictor PotraIstoria anti-entropică
Nostalgii. Sunt o persoană marcată de nostalgii. În sensul în care sunt nostalgic după vremuri pe care nu le-am apucat sau pe care n-o să le pot trăi. Sunt nostalgic după perioada anilor 60 din
VPVictor Potra