Vasile Mihai

gerunzii bolovănoase de strajă rostogolite în susul pantei la capătul potecilor din joaca unui uriaș sufocant și crud cu mintea mea diateză pasivă insinuată perfid în fiecare gest cu

Templul vechi al poeziei, Strajă-i preoteasa sacră. Însă dându-și glas mândriei Nu e critic, ci e... soacră.

blestemul dansează oval în sângele meu comete grăbite pictează cerul cu noapte prin vene-mi aleargă plumbul topit al oceanelor uragane gânduri exfoliate își desfac petale tentacule un vis

El, ca orice soț model, O înșeală-n tot orașul. Ea, știindu-l infidel, Se răzbună cu... poștașul.

voroava slobozită astăzi însămnată-ntr-o rază m-au plâns zbor fărmat peste veac din trupul istoriii tocmitu-și-au izvoditorul degrabă giudicătoriu la cele lumești dintâi o

M-am privit îndelung în oglindă, față-profil, ca un infractor. O cută pe haină!! Cravata stă strâmbă! Cămașă bej la costum gri! Sunt imperfect, știu! Domnule, ești un prost, așa vrei să o inviți să

Aseară lucram de mama focului, la birou, pe o reclamă de mâncare pentru pisici. Concentrat, tocmai decupam pe contur o mâță maronie cu o privire malițioasă, când aud un mieunat slab. Hait - îmi zic.

aud gandul mamei cum plânge în trecerea mea către mâine o velă pe râuri de sânge și viața miroase a pâine copilul din mine tresare o șoaptă în noapte mă cheamă mai am doar o geană de

pe pleoapele tale tremură zorii pe umeri îți stăruie somnul mantie regală visezi încă porți poteci ascunse în pădurea din mlaștini și căldura din ceasul de taină ai gust de cafea și

să ne pierdem în lume iubito și sărutul să-ți fie de rouă să ne pierdem în lume, iubito și atingerea mea să te plouă să ne pierdem de lume iubito și ispita să-mi ardă în vine să

- ...Mă asculți? Trebuie să faci asta! Mă fixează cu o privire de gheață. - Nu mă face să cred că degeaba ți-am dat de mâncare atâția ani! pufnește disprețuitor, în timp ce o venă i se zbate la

- Măăăăăăăă! Ochi injectați de furie. Flash-back sau forward: privire de fiară, colți rânjiți de lup. Arsura unei lovituri ca de bici. Un fir de sânge care joacă in fața ochilor uimiți și pe buze

Ma scald cu evlavie in sufletul tau, botezandu-ma cu un nou inceput, binecuvantat sunt de sarutul cast al gandurilor tale. Traiesc lumea prin cantecul de inger care invie in mine padurea

Cred că te văd, pipăindu-te cu degete de ceață ca un orb, cred că te ascult, așa cum Beethoven și-a compus, surd, cea de-a noua simfonie, cred că îți gust amintirea cu parfum de

Versul mă arde, dansează incandescent pe retina de dincolo de înțelesuri a unei convulsii încătușate într-o cremene. O aripă de jad alunecă, surâzând, peste bătaia de joc a unui cuvânt ce

Un cuvânt în vânt pe pământ în gând îl descânt și-l apun îl supun îl răpun îl adun îl trăiesc îl rotesc nebunesc îl alung în amurg și îl chem ca blestem îl conjur și îl fur îl

Strang in palma visul pe care l-ai sorbit de pe buzele mele in dimineata in care inima era un fulger si mirarea spinteca zorii - floare de cactus. Visam, iubirea mea murea pe o struna

Intr-o zi, intr-o ora anume, O stea s-a izbit de un nor, Desenand un pustiu fara nume, Zdrente negre de aripi in zbor. Un atom fara vreo importanta A prins iar un contur definit, Strabatand

Doamne Cuza, te rugăm Să ne ierți, la o adică. Din ce-a fost, noi azi păstrăm La loc sfânt... ocaua mică.

Urc printre stanci vrasmase, iar pietrele fierbinti imi zdrelesc palmele si sufletul cu ascutimile lor nemiloase ca Infernul. Inaintez foarte incet, ma tarasc asemenea unei fiinte apode si mizere,

Mă rogi să tac. Să tac iubirea din mine. Să încetez să te caut in umbra zilelor pierdute în agonia asfințitului. Să încetez să te mai creez? Să încetez să te mai cunosc? Să tac viața care-mi