Jurnale

vreau și eu să mai ies din pușcăria matale aloo se aude? vreau să mă mai trezesc și eu sâmbătă pe la ora doișpejumate fără să am impresia că am întârziat și că încă am un munte de lucrări

e ceva ce-ntotdeauna ne scapă în aripile celorlalți de parcă fiecare ar zbura în propria sa limbă oricât de talentați ar fi traducătorii de zboruri nu vor putea niciodată exprima acea clipă

noi tu și eu unde îmi ești? stau cu capota ridicată pe marginea drumului răsună gânduri tingiri lovite dans gitan cântat urlat trăit la patru dimineața cocoși gripați cu

poezia și-a ridicat iar poalele în cap nimic nou mi-ați spune nimic nou sub soare e doar poezie și cine mai citește astăzi poezie când are la îndemână buletinele de știri? da dar v-ar

Apusul se petrece în altă limbă moartă Și somnul se usucă presat în dicționare, Se zbate anotimpul localizat pe-o hartă De unde chiar și estul pornit-a la plimbare. Orbecăind prin versuri cu

e penurie de raze domnilor și doamnelor și mai e penurie de bătăi de inimă de parcă toate ceasornicele lumii s-au decis să se urnească numai câte o dată la cinci secunde a trecut ceva vreme de

bătaie de inimă medieval încrustată în sunetul grav al ceasului din turn palide umbre dansează apostolic o dată pe oră pe umerii dimineții arhangheli cu aura prăfuită respiră cu greu sub

am rămas singur în colțul meu de vers mi-au ruginit greierii captivi între secundarele împietrite și mă trezesc din ce în ce mai greu de parca mi-ar fi prea aspră lumina pe tot parcursul zilelor

V inovat de V is cu premeditare pâna voi învăța să împletesc iluzia cu ziua de azi sunt condamnat la depărtare și-mi ispășesc pedeapsa căutându-ți contururile în fiecare mișcare a

în zorii aceștia locuiește o noapte parcă-aripile dorm scufundate în nori în zorii aceștia locuiește o moarte purtând încrustate dantele de flori se prelinge în șoaptă pe ziduri și

astăzi anotimpul a început să se întâmple în afara mea petalele-mi mor în inimă una câte una la ceasul Învierii lumânările uită să se mai aprindă în interiorul meu mi-am rătăcit Dumnezeirea prin

fraților hai să vă zic ce pății aseară mă dădui cu capul de pragul de sus al poeziei și-uite-așa îl văzui p\'ăla de jos (mă luai prea în serios și-asta nu-i chiar sănătos) trebuia să se

nu plânge înserarea sângelui meu cu sângele tău nu plânge viața pe care am rostit-o și zilele pagini nescrise pe malul drept al tăcerii nu plânge abecedarul îmbătrânit în așteptarea tuturor

nu mai am putere sa mă lupt cu târziul fiecărei bătăi de inimă înotând în disperarea de a nu-ți putea atinge visul de a nu putea simți cu adevărat lumina și umbra din umbra fiecărei umbre mă

Cri, cri, cri, vară, știi? ce frumos mă rescrii... Inima te chema iarba rea te veghea. Cântec mic, insectar pe un ciob, felinar, sărbători fără glas se aștern în popas, un acord

pecetluit în fiecare atom al universului miracolul nu se poate rosti răspicat ca adevăr de carne și de sânge decât într-un descântec uimit al durerii cu fiecare vaier sufletul moare câte

cercuri de gheață îmbrățișează visul fără suflare al versului putred mormânt criogenetic în așteptarea primăverii unui timp în afara sufletului gânduri de stâncă se povârnesc cu hohot

M-am privit îndelung în oglindă, față-profil, ca un infractor. O cută pe haină!! Cravata stă strâmbă! Cămașă bej la costum gri! Sunt imperfect, știu! Domnule, ești un prost, așa vrei să o inviți să

Aseară lucram de mama focului, la birou, pe o reclamă de mâncare pentru pisici. Concentrat, tocmai decupam pe contur o mâță maronie cu o privire malițioasă, când aud un mieunat slab. Hait - îmi zic.

Urc printre stanci vrasmase, iar pietrele fierbinti imi zdrelesc palmele si sufletul cu ascutimile lor nemiloase ca Infernul. Inaintez foarte incet, ma tarasc asemenea unei fiinte apode si mizere,