În stil clasic

tot in stil clasic recunosc ca lectura poeziei tale mi-a facut placere: si zbaterea anotimpului de pe harta (as marai un pic la \"localizat\" - suna atat de ...neo-tehnic), si renuntarea la sine, si cautarea perechii cuvintelor uzate, si cautarea linistei maslinilor cand primesti palmele vietii direct in obraz.

(ah, mai e ceva, ceva marunt: nu sunt eu cine stie ce \"mare\" specialista in ritm si rima, dar un pic pe la strofa a doua, versul trei \"suna\" un accent cumva pe \"dos\". reciteste si eventual, poti cere parerea cuiva mai avizat)

cu bine,
dana

erata: linistii, nu linistei
initial am vrut sa formulez altfel fraza, folosind cuvantul \"liniste\". si i-a ramas e-ul agatat:)

Sentimentul acesta al hoinarului care își caută de la anotimpuri, la repere, la puncte cardinale, până la hotarele minții și ale sufletului, reușind într-o clasică desfășurare a versului, prin rime bine alese și armonie a ritmului să deschidă porți către cititorul de toate pretențiile este că lumile noi încă nenăscute \"din mare\" vor fi necesitând pieirea celor vechi ori poate doar regăsirea unor alte spații viabile. Inevitabil se atinge aici și condiția poetului, ce nu se mai găsește pe sine, ce-și caută identitatea, aflat la fluența atâtor curente, încercând doar să își păstreze lumile, așa cum și le-a construit, \"aldine\":

Orbecăind prin versuri cu strălucire calpă,
De mult pierdut-am dreptul la litere aldine.
Strivind eresuri moi și fragede sub talpă,
În fiecare clipă mai mult renunț la mine.

Ultima strofă ar mai fi de re-modelat, iese un pic din forma și tonalitatea poemului, îndeosebi prin al doilea și al patrulea vers, ele fiind doar cu ele armonizate.

Îmi place încă acest fir clasic, îmi dă un reper bun în Poezie, chiar și îna cest mileniu. Rădăcinile ne vorbesc :)

Ela

\"Mă eschivez adesea din căile luminii
Meschin păstrându-mi doza de umbră strânsă-n palmă\".

Mihai, dă-mi voie să mă opresc doar la aceste două versuri. Aici e un drum întreg, o viață întreagă. Nu spun mai multe, dar am vrut să știi că am fost ... aici. Am luat doza de viață și pot merge mai departe.

toamna aceasta e atat de asezata si atat de frumos risipita peste ultimele franturi ale verii, incat simti nevoia sa te cuibaresti ghemuit prin locuri neumblate si sa te uiti si sa respiri. (tac).
indiferent ca tu haladuiesti prin alte locuri, simt starea ta de pregatire. e ca si cum ai uda pastilele ca sa te-apuci de-o acuarela, si te mai uiti odata la hartia poroasa, de buna calitate, poftind la atata spatiu alb.. (hartia e ecru).

un poem in gama larga de galbenuri pana la ruginiu inchis.
un barbat cu un scris ingrijit, meticulos si delicat, cu litere usor inclinate. ici colo, icneste cite-un \'o\'.
exista insa ceva care elibereaza insa spiritul tot la fel cum altceva te ingramadeste-n tine, daca citesti aici.
asa e toamna insa, ca un fel de aceeasi dorita femeie, de fiecare data alta..

Linea

Va cer iertare pentru intarziere... In ultima vreme se intampla multe pe toate planurile. Va multumesc pentru vizita si pentru cuvintele calde si va iau cu mine pe fiecare in parte.

Am sa lipsesc o vreme. Probabil a venit timpul sa ma regasesc sau sa ma autodefinesc intr-un fel sau altul. Poate ca am o sansa sa devin ceea ce ar trebui sa fiu, poate nu... Dar macar sunt dator sa incerc.

Cu bine.