Zori

în zorii aceștia locuiește o noapte parcă-aripile dorm scufundate în nori în zorii aceștia locuiește o moarte purtând încrustate dantele de flori se prelinge în șoaptă pe ziduri și porți uitându-se verde în verdele ierbii camuflată în ceață jucând inimi la sorți și-atingând cu tunet de purpură cerbii pașii pleacă se-alungă au gust de pelin și mi-e lună de sori și mi-e soare de stele și mi-e sete de flori înecate în vin și-am pierdut roșul viu dintre zori și lalele dimineața aceasta topește o soartă până-n ziua când tu-mi vei lua zborul de mână se închide-o fereastră se deschide o poartă când iubirile tac într-un veac împreună