Traducere liberă

e ceva ce-ntotdeauna ne scapă în aripile celorlalți de parcă fiecare ar zbura în propria sa limbă oricât de talentați ar fi traducătorii de zboruri nu vor putea niciodată exprima acea clipă unică a beției de sine beție de alții e ca și cum pentru fiecare aerul se împletește cu totul altfel pe alte coordonate amfore nesmălțuite sau cristale lichide rezonând mereu altfel pentru urechile-mbătrânite ale timpului scurs între plus și minus infinit am întâlnit pe unul care își făcuse aripi din fire de iarbă și versuri veștede dar știa cum să plutească din ce în ce mai înalt strângând puternic în palme un crâmpei de univers cu marginile tăioase pe care se prelingeau lacrimi de sânge un altul zâmbea parcă prin somn și am înțeles că de fapt visează că visează asta să-i fie oare de ajuns când pe pământ mor atâtea-ntrebări și în aer plâng atâtea răspunsuri orfane? e ceva ce-ntotdeauna ne scapă în zborul celorlalți mai ales atunci când nu mai cunoaștem plutirea de vreun secol sau două și-am uitat că acolo undeva poate-n noi sau poate în noi doarme setea de cer