Scrisoare

Un text frumos, sensibil, emotionant. Am sentimentul ca nu ti-a venit usor nici sa-l scrii si nici sa-l postezi. E ceva ce nu ar trebui atins de alte cuvinte si totusi nu m-am putut abtine - m-a impresionat.

Am intrat pe site si m-am oprit chiar la Scrisoarea ta. Mi s-a pus o ceata pe ochi in timp ce citeam...asa ca ma retrag fara comentar.

Uneori purtam in suflet doruri adanci pentru care nu exista un leac. Te-am simtit cum ai mangaiat-o cu duiosie pe obraz, si, Mihai, era tanara si frumoasa ca atunci cand te lua de mana si iti povestea cate in luna si in stele. Icoana de nepretuit si de neinlocuit pictata direct pe suflet.

..si cartea, va veni si ea... la timpul ei

nici nu stii ce sa zici dupa ce termini de citit scrisoarea ta. ramai doar dus pe ganduri. atat.
amintirile bajbaie in continuare, navigheaza prin sufletele noastre dintr-o parte in alta. am aprins si eu candele si lumanari la sacre coeur si m-am incapatanat sa urc fara sa ma odihnesc treptele toate crezand ca astfel ajung mai degraba la sufletele celor dragi.
las semn tie de trecere pe acolo.



multumesc acelei care mi-a atras atentia asupra textului.

Am scris ceva, dar am sters...
Raman doar ingenuncheata in fata icoanelor ce ti se preling pe obraji...

Nici eu n-am mai lasat de mult vreo urma, insa aduc aici o floare in alb, pentru liniste, pentru reculegere.
Sa-ti fie anul cu regasire de sine, Mihai...

N-am putut sa nu las si eu o urma, Mihai. Urma de icoane apuse pe obraji. Stiu ca sunt \"personale\", dar eu le-as spune \"Poezie\" cu P mare.

am ars si eu un norisor in candela privirii...
sa fii cuminte.

multumesc ca ai scris tu ceea ce nu am putut eu scrie pentru mama mea..mama a murit anul trecut pe 10 octombrie..am vrut sa scriu ceva pentru ea dar nu pot..de 1 ianuarie fost ziua ei..la mine in suflet are 55 de ani..cati ar fi implinit...

la multi ani..si sa ai parte de liniste!

Dragele mele, nu stiu ce v-as putea spune mai mult decat ca va multumesc de popasul vostru atat de cald langa candela sufletului meu. Este o lacrima plansa in cateva vorbe, nu foarte mestesugite, asa cum m-am priceput si eu... care ma asteptam sa treaca aproape neobservata, dar m-am inselat si ma bucur ca a fost asa. Sunt foarte impresionat si va multumesc inca o data pentru cuvintele voastre calde si pentru vibratia inimilor voastre.

Elia, ai dreptate, nu mi-a fost usor. Ar fi trebuit sa fie pe 27 decembrie, dar abia pe 1 ianuarie mi-am regasit cuvintele. In loc sa devina mai usor, parca devine mai greu o data cu trecerea timpului. Si uneori poezia ajuta. Si totusi, multumesc pentru cuvinte; isi au locul aici, pentru ca sunt din suflet.

Be La, multumesc de trecere si imi pare rau daca te-am intristat. Si tacerea, alaturi de cuvinte, este tot un prinos.

Dana, da, intr-adevar... ESTE tanara si frumoasa acolo, in gandul meu iar dorul uneori vorbeste in mine mai mult decat orice alt sentiment. Cartea... poate. Nu imi ramane decat sa sper ca voi fi demn de asta.

Nichita, bine ai venit in sufletul meu; iti multumesc pentru oprire si imagini, care au dus gandul mai departe. Intr-un fel de necrezut, poate, ne-am intalnit acolo, pe trepte, fiecare in drum catre niste suflete pe care ni le doream aproape, fiecare cu tristetile si amintirile sale, intrucatva de aceeasi culoare a luminii.

Lucia, icoanele sunt in noi, raman acolo, chiar daca uneori se mai fac simtite prin lacrimi. Multumesc pentru ganduri.

Dorina, bine ai revenit in paginile si gandurile mele. Multumesc pentru albul florii de suflet si pentru urarea de pace si regasire. Oare cum de stii dincolo de cuvinte ca de asta am nevoie cel mai mult?

Nicoleta, multumesc pentru apreciere si pentru popasul tau cald in paginile mele. Icoanele se topesc si in urma lor ramane doar sarea... Pana data viitoare.

Alina, multumesc din inima pentru luminita aprinsa; m-a impresionat mult gestul tau. Multumesc de asemenea pentru felicitari si sper ca proza mea sa nu se opreasca aici. Despre interventia asupra versurilor, sper sa fiu indeajuns de mare sa imi dau seama singur. Mai las cateva zile la dospit textul, poate voi reusi sa ma detasez intrucatva... cat sa mai pot lucra asupra ei dincolo de clocotul aminitirilor si al sentimentelor.

Mihaela, multumesc pentru revenire si pentru gestul tau cald. Nori, ganduri, versuri... Cuvinte care in aparenta par simple, dar care ascund atatea si atatea sensuri si sentimente!

Simona, imi pare atat de rau ca trebuie sa treci si tu prin asa ceva :(. Dar din pacate... mai devreme sau mai tarziu cu totii suntem datori cu lacrimi si cu o plecare... Sper doar din toata inima sa iti gasesti mangaierea si linistea si sa fii convinsa ca ea de acolo isi doreste numai binele pentru copilul ei si ca este foarte mandra de tine.

Ma inclin si va imbratisez cu drag
cu inima in palma,
Mihai