Atenție, acesta nu este un text literar!

M-am privit îndelung în oglindă, față-profil, ca un infractor. O cută pe haină!! Cravata stă strâmbă! Cămașă bej la costum gri! Sunt imperfect, știu! Domnule, ești un prost, așa vrei să o inviți să iasă cu tine în lume? Uite, îmi leg din nou nodul la cravata, acum sta drept, gata, arata mai bine, e bine? Îmi dreg glasul... am ceva pregătit dinainte... mă lași să îți spun? Oi fi eu timid, dar nici chiar așa... De ce te uiți așa la mine? Eu doar... Uf! Iartă-mă, am spus prea multe? Pregătisem eu, dar era Eminescu! Cum? Vrei să știi cum spun eu? Chiar vrei? De ce taci? Îți mulțumesc ca taci! Da, sunt doar eu! Ce am în palmă? Uite... e un zâmbet. Bineînțeles că e pentru tine. De ce întrebi? O floare? Nu ai văzut-o? Cum nu??? Era la geamul tău de dimineață... aripa? zborul? clipa? vezi gândul meu? te acoperă într-o mantie de viață. îți doresc iubire