Texte în proză

Stau de ceva vreme și mă uit la țigara care se consumă-nfiptă-n peretele vertical-circular al scrumierei pe care - abia acum observ - scrie \"make love not war\", cinic, hippie, banal. Cinic? Banal?

Prietene, povestea e veche și încolțește ivoriu acum doar peste umberele muzeului de ceara. Dar dă-mi mâna, dă-mi mâna și vino, fii binevenit în lumea palidă a copilăriei ascunse printre flori de

În dimineața aceasta, oglinda rânjea la mine cu ironia unui monstru marin. Rictusul o sfâșia vertical și îmi lumina discret cele câteva riduri apărute peste noapte la colțurile aurei abia trecute de

- ...Mă asculți? Trebuie să faci asta! Mă fixează cu o privire de gheață. - Nu mă face să cred că degeaba ți-am dat de mâncare atâția ani! pufnește disprețuitor, în timp ce o venă i se zbate la

- Măăăăăăăă! Ochi injectați de furie. Flash-back sau forward: privire de fiară, colți rânjiți de lup. Arsura unei lovituri ca de bici. Un fir de sânge care joacă in fața ochilor uimiți și pe buze

Mă rogi să tac. Să tac iubirea din mine. Să încetez să te caut in umbra zilelor pierdute în agonia asfințitului. Să încetez să te mai creez? Să încetez să te mai cunosc? Să tac viața care-mi

De ce s-a făcut, dintr-o dat atât de întuneric? E noapte în miezul zilei și plouă apocaliptic, cu o furie dureroasă, de început de lume. Un trăsnet argintiu despică în două un cer plumburiu, vizibil

Acolo, timpul s-a oprit în loc, crucificat pe acele împietrite ale pendulei bătrâne. Aerul prăfos poartă un parfum de bătrânețe veșnică și de uitare. Fotografii îngălbenite privesc cuminți din ramele

Orășel de provincie adormit sub un soare toropitor, de amiază, cândva, la începutul unei veri din afara timpului... Târgușor unde niciodată nu se întâmplă nimic și unde senzația zilei este apariția

Capitolul I Am umblat o noapte întreagă pe străzi, încercând să înțeleg ce și, mai ales, de ce se întâmplă. Deși am ajuns, într-un târziu, să accept, întrucâtva, că este dureros de real, nu mă pot

Marginea nopții fără lună, căldura zilei sub tălpile goale, îngropate în nisipul care poatră încă sărutul păgân al soarelui… Șoapta mării enigmatic de calme, în adâncul căreia se ghicește, fierbând