Poezie
Metamorfoză
1 min lectură·
Mediu
blestemul dansează oval în sângele meu
comete grăbite pictează cerul cu noapte
prin vene-mi aleargă plumbul topit al oceanelor
uragane
gânduri exfoliate își desfac petale tentacule
un vis de gheață sângerândă pulsează
sub cercul de foc
în loc de palme iluzii cu gheare de fiară
îmi sfâșie fața în încercarea de a mă ascunde
de mine prin mine țâșnește izvorul de verde
rădăcini încăpățânate mă întârzie în stâncă
gheare ghimpi dansează în fața luminii
pe care o sorb
întinzându-mi himerele
carnea-mi arde mocnit fibră elastică
pielea ridată maroniu îngheață
în îmbrățișarea materiei
degetele se alungesc la nesfârșit
durere de soare în apus
nemișcare
nemișcare
mici explozii de jad trăite agonic și pur
biciul otrăvit al adierii calme
un ultim gând cântec de lebădă fluturând
întrebarea apusului
și sărutul primei nopți
în care aveam
să înfrunzesc
043126
0
\"comete grăbite pictează cerul cu noapte\"
\"rădăcini încăpățânate mă întârzie în stâncă\"
\"durere de soare în apus\"
\"biciul otrăvit al adierii calme\"