Vasile Mihai

hașurată în umbre violente scena devine albă realitățile dansează scrâșnite a blestem printre dinți respirații îmbâcsite cu aripi negre trezie acută a urmelor de lup priviri încărcate cu

blestemul dansează oval în sângele meu comete grăbite pictează cerul cu noapte prin vene-mi aleargă plumbul topit al oceanelor uragane gânduri exfoliate își desfac petale tentacule un vis

Urc printre stanci vrasmase, iar pietrele fierbinti imi zdrelesc palmele si sufletul cu ascutimile lor nemiloase ca Infernul. Inaintez foarte incet, ma tarasc asemenea unei fiinte apode si mizere,

Îmbrăcat în vers de aur soarele a dat în pârg. La o margine de târg, zbor înmiresmat, un graur cânta florilor cu sârg. Teii beți renasc tezaur încrustând în verde plaur stele de argint ce

Intr-o zi, intr-o ora anume, O stea s-a izbit de un nor, Desenand un pustiu fara nume, Zdrente negre de aripi in zbor. Un atom fara vreo importanta A prins iar un contur definit, Strabatand

mi-am tăiat venele cuvintelor Petronius hohotea în mine gestul simbolic demitizat în numele eleganței de modă veche poate prea veche peste curcubeie de tinichea bătăile

Un cuvânt în vânt pe pământ în gând îl descânt și-l apun îl supun îl răpun îl adun îl trăiesc îl rotesc nebunesc îl alung în amurg și îl chem ca blestem îl conjur și îl fur îl

privire de șatră râzând auriu în tainică vatră flori izbucnite din trunchi retezat secrete șoptite păgân și cântat aripi cernite și glezne rănite în dans lăcrimat de ierburi trezite fâșii de

poezia și-a ridicat iar poalele în cap nimic nou mi-ați spune nimic nou sub soare e doar poezie și cine mai citește astăzi poezie când are la îndemână buletinele de știri? da dar v-ar

poate tocmai dincolo de pragul privirii tale s-a ascuns iazul nostru cu greierii lui beți de văzduhuri clocotitoare purtând parfumul florilor noctambule împletit în ghirlande îți amintești? vâsleam

fraților hai să vă zic ce pății aseară mă dădui cu capul de pragul de sus al poeziei și-uite-așa îl văzui p\'ăla de jos (mă luai prea în serios și-asta nu-i chiar sănătos) trebuia să se

la început pășeam desculț printre anateme incandescente rătăcite dinspre diminețile de jad cu hohot demonic de aripi pe umeri îmi înfloriseră versuri de sidef încrustate cu diamante și zâmbetul

ușa rămăsese întredeschisă uneori îl mai îmboldea câte-un sentiment sau curiozitatea sau pur și simplu plictiseala cronică să arunce o privire dincolo lumea era așa cum o știa

...cuvinte de unică folosință zboară în cercuri concentrice în sensuri diferite ca o iluzie optică atunci cand am vrut să îl prind de o aripă unul dintre ele mi-a sfâșiat mâna cu un cioc de

vreau și eu să mai ies din pușcăria matale aloo se aude? vreau să mă mai trezesc și eu sâmbătă pe la ora doișpejumate fără să am impresia că am întârziat și că încă am un munte de lucrări

Ma scald cu evlavie in sufletul tau, botezandu-ma cu un nou inceput, binecuvantat sunt de sarutul cast al gandurilor tale. Traiesc lumea prin cantecul de inger care invie in mine padurea

Aseară lucram de mama focului, la birou, pe o reclamă de mâncare pentru pisici. Concentrat, tocmai decupam pe contur o mâță maronie cu o privire malițioasă, când aud un mieunat slab. Hait - îmi zic.

am rămas din ce în ce mai puțini înapoia nopții ne ținem cu degetele de o margine tăioasă a clipei savurată încet de rugină tribunalele sunt pline de divorțuri între emisferele

pecetluit în fiecare atom al universului miracolul nu se poate rosti răspicat ca adevăr de carne și de sânge decât într-un descântec uimit al durerii cu fiecare vaier sufletul moare câte

Prietene, sunt sigur că știi despre ce vorbesc. Și tu, ca și mine, te-ai lăsat ritualic de scris în fiecare zi, dimineața, la prânz și seara, ca o lepădare de Satana a nașului înaintea