Poezie
G... eR
1 min lectură·
Mediu
am rămas din ce în ce mai puțini
înapoia nopții
ne ținem cu degetele
de o margine tăioasă a clipei
savurată încet de rugină
tribunalele sunt pline de divorțuri
între emisferele cerebrale
disputându-și în partaj câteva grame de neant
ce până mai ieri purtau numele
de suflet
mobilat a la ludovic al paișpelea
și lipit cu prenadez după ultimul tsunami
din știrile de la ora 5
fiecare umbră verticală
vrea operație de extirpare de oameni
ca și cum urme acute
ar fi adânc întipărite în rănile întredeschise și
dansează goală
fără inhibiții
sfâșiind lumina neonului spânzurată
de cer
am rămas
tot mai
triști
împuținați
în gânduri
cultivând
specii de
inimi pe
cale de dis
pariție dar
ne consolăm
cu gândul
că asta
e e
vo
lu
ți
e
o
a
r
e
?
053537
0
imi place ideea ca umbrlele incearca sa se debaraseze de noi, de parca noi am fi balastul, sau in gramele alea in plus
imi place prima strofa si da-mi voie s ainchei comentariul intr-o nota mai optimista:
nu ne imputinam , ci doar invatam sa ne ascundem mai bine