Vasile Mihai

Draga Maria, iti doresc din toata inima numai bine, soare, bucurie, zambet si sanatate alaturi de toti cei dragi tie! Sa iti dea Dumnezeu fericire si iubire!

Cu drag,
Mihai

Cu rugari de iertare!

Domnule Peia,

De cateva zile tot incerc sa imi gasesc timpul necesar si inspiratia de a lega cateva vorbe cat de cat coerente pentru a face acest comentariu. Poezia dvs m-a impresionat profund. M-a transportat in acea lume dupa care tanjesc inca, in acea varsta pe care copii fiind o refuzam si abia asteptam sa o depasim iar maturi o cautam, de cele mai multe ori fara sorti de izbanda, prin amintire, prin joc, prin zambetele celor din jur.

In mine a rezonat sugestia aceea a puritatii si a lipsei de griji a copilariei alergand desculta prin praf, purificandu-se apoi prin flori si prin apa – imagine la care tin mult.

Apoi, sau mai bine zis mai inainte, fara sa vreau, dangatele grele ale caderii in pamant m-au dus cu gandul la... temerile unui copil atunci cand facea cunostinta, indirect, cu moartea. Pana si gestul mainilor de a se scalda in polenul aripilor de fluture, maini inocente, care nu stiu ca rapesc un zbor, trezeste in mine o infinita melancolie intrucatva duioasa. Oare asa invata copiii sa zboare?

Ma iertati ca de data aceasta nu am dat o stea cu mintea, ci cu inima. De altfel, sunt mult prea putin stapan pe tehnici, metode, abordari critice sau teoretic stilistice pentru a face o analiza din punctul asta de vedere. Intr-un singur lucru insa cred cu tarie, ca valoarea unei poezii, sau mai bine zis lucrul care transforma un text intr-o poezie adevarata este modul in care aceasta atinge sufletul celui caruia i se ofera.

Inchei prin a spune ca uneori imi doresc sa mai am inca o viata de povestit pana la capatul lumii.

Am intarziat groasnic cu raspunsurile si imi pare tare rau. In ultima vreme nu am mai avut timp si pe undeva nici starea necesara de a intra pe Agonia.

Va multumesc tuturor pentru vizita si pentru comentarii. In special Eliei care mi-a adus in dar o luminita, parca pentru a risipi putin intunericul din gandurile mele.

Numai bine!

Iti multumesc pentru vizita si pentru cuvintele calde. Ce sa facem? Uneori ne copleseste amaraciunea, ne vine sa protestam, ne vine sa urlam la luna poate... Ne vine chiar sa ne lasam de scris uneori de parca poezia din noi, sau ce o fi ea, adoarme si nu mai vrea sa se trezeasca...

Te mai astept cu drag, ori de cate ori voi reusi sa o deranjez din somn pe sus-numita printesa pretentioasa.

Va cer tuturor iertare pentru intarziere.

Alina, iti multumesc pentru vizita (daca nu ma insel este prima) si ma bucur ca ti-a placut. Din pacate, chiar sunt cam in lipsa de inspiratie. Mi se pare ca involuez sau ca ma instrainez putin cate putin de mine in ultima vreme. Dar e doar o faza si o sa treaca.

Alin Crivineanu, de unde stiai tu ca tocmai acolo m-am impotmolit? :)) Cu jandarmii am descurcat-o eu pana la urma... m-am apucat sa le recit poeziile mele si au fugit mancand pamantul. :) Cat despre sistemul de aprindere, cred ca a incasat o galeata de apa.

Alin Pop, interesanta interpretarea ta. Cu cat stau mai bine sa ma gandesc, cu atat mi se pare mai mult ca ai dreptate :). Sensurile se ramifica si pornind de la comentariul tau... Ma gandesc ca uneori si atunci cand te uiti la cel iubit te uiti, de fapt, in oglinda.

Va multumesc tuturor pentru vizita si pentru mesaje.

Dragii mei,

Nici nu stiti ce bucurie mi-ati facut ca v-ati indreptat pasii catre bataia mea medievala de inima.

Mihai, ma onoreaza prezenta ta aici si luminita pe care ai aprins-o la vecernia timpului pe trepte de vis. Da, timpul este in curgere, chiar daca uneori se cam imparte pe mai multe coordonate: timp istoric sau timp subiectiv. Nu de putine ori m-a impresionat profund sentimentul ca prin locurile pe care le vad sau pe care le cunosc eu acum ai pasit sute sau chiar mii de ani, fiecare cu generatiile sale de priviri si inimi. Multumesc.

Cornel, ma bucur ca macar la aceasta poezie am mai capatat un cititor cu care sa impartasesc bataia de inima. Te mai astept.

Livia, nu, nu spui prostii. Imaginea mea de aici nu este din Sighisoara, dar recunosc ca atunci cand am fost martorul Defilarii apostolice, mintea mea s-a intors, o data cu inima, la Turnul cu Ceas, cu ale sale figurine din lemn coscovit: luna, soarele, stele... Si astea privite printr-un geam prafuit, cu contururi nesigure si aflate in amortire de ceva vreme. Iti multumesc pentru amintire. Aveam nevoie de ea.

Ama, eu cred ca si figurinele Sighisoarei sunt baroce :). Nu sunt expert in stiluri... eu doar pictez sentimente si ma bucur ca esti aici, poate pentru prima data, sa primesti din partea mea un buchet de batai de inima. Pentru a desconspira in sfarsit \"taina\", atmosfera pe care am redat-o acum... e din Praga. O sa incerc sa pun si poza. Iti multumesc.

Florin, bine ai revenit si iti multumesc pentru gand si versuri. Nu ma pot compara eu cu Borges, nici pe de departe, dar pe undeva, daca nu sunt prea infumurat, indraznesc sa ma bucur. Daca macar 1% din emotia pe care ti-a desteptat-o Borges o regasesti aici, e de bine :).

Razvan, ai intuit bine emotia intalnirii cu trecutul. Uneori am senzatia ca nu am ce cauta in secolul asta, ca de fapt am ramas agatat de o existenta anterioara... sau cine stie? Poetul paladin, menestrelul, trubadurul, cavalerul ratacitor, toti acestia traiesc in mine si se cam enerveaza uneori pe lumea moderna. Dar ce sa faca si ei? Plang versuri, mai mult sau mai putin reusite. Multumesc.

Cu drag, tuturor,
Mihai

zambet de frunze
sclipirea unui gand
azi amintire

Fiind plecat mult, nici macar nu am prins de veste ca am primit vizite si aici si poate parea nerespectuos din partea mea ca nu am raspuns pana acum.

Dan, ai dreptate cu titlul. Nu e prima data cand spun ca am o problema cu titlurile, din pacate, si mereu am spus ca revin si nu am mai facut-o.

Lory, iti multumesc pentru trecere si apreciere si nu pot decat sa ma bucur ca ti-a placut, ca ai gasit aici ceva care sa te bucure.

Poate om mai vorbi, pana atunci, va doresc numai bine.

Va cer iertare pentru intarziere... In ultima vreme se intampla multe pe toate planurile. Va multumesc pentru vizita si pentru cuvintele calde si va iau cu mine pe fiecare in parte.

Am sa lipsesc o vreme. Probabil a venit timpul sa ma regasesc sau sa ma autodefinesc intr-un fel sau altul. Poate ca am o sansa sa devin ceea ce ar trebui sa fiu, poate nu... Dar macar sunt dator sa incerc.

Cu bine.

Stimate domn, nu inteleg ce v-a facut sa va referiti la poezia anterioara pe care mi-ati comentat-o pozitiv. Nu am spus niciodata ca va contraziceti, acest site avand intentia sa fie, dupa cum observati si dvs, unul pe care se comenteaza texte si nu autori. Cu atat mai putin... comentatori. Din pacate ceea ce ati spus ii descalifica pe antevorbitorii dvs si tin sa va spun ca nu va impartasesc ideea. Oamenii la care faceti referire in mod aluziv mi-au castigat la randul lor respectul prin atitudinea pe care o au referitor la poezie iar parerea lor, elogioasa sau nu, conteaza pentru mine. La fel de mult ar fi contat si daca ar fi fost critici in locul laudelor din partea lor, asa cum si parerea dvs conteaza pentru mine, ca a unui cunoscator.

Va cer scuze pentru intarzierea raspunsului meu, probabil comentariul dvs nu fusese inca aprobat ieri atinci cand am raspuns Elei.

Nu cred ca este vorba despre site sau ca este vina lui ca eu scriu stangaci sau kitsch. Unora le place, altora nu, asta a fost de cand lumea si asa va fi problema gusturilor omenesti. Fiecare dintre noi suntem o individualitate care gandeste, simte si, uneori, scrie cum ii iese, mai bine sau mai rau. Cred ca totusi atunci cand este vorba despre poezie sau, ma rog, despre un text care ar fi avut pretentia sa se ridice la \"rangul\" asta, nu se pot stabili niste sabloane bine batute in cuie si nu este prima data cand spun acest lucru. Deci, unora le-a placut si au dreptul acesta, asa cum aveti si dumneavoastra dreptul sa nu va placa.

Eu nu pretind sa fac istorie literara din ceea ce scriu, doar imi scrijelesc cum pot gandurile, uneori mai alambicate si de neinteles, alteori mai clare si mai \"valoroase\", din necesitatea de a ma exprima. Iar ceea ce a facut si face situl acesta pentru mine este sa imi dea posibilitatea sa impartasesc. Fara pretentii ca as fi o valoare in domeniu sau ca as fi tocmai eu acela care sa revolutioneze lumea literara.

Ceea ce va pot spune, in primul rand, referitor la versurile de inceput, este ca nu am cautat o \"gaselnita\"... Am precizat-o si anterior, la o alta poezie, ca nu urmaresc o anumita tehnica atunci cand scriu. Si iese ce iese. Apoi, n-am sa va explic ce a fost in capul meu referitor la acea \"halca de adam\" pe care dvs o vedeti a fi kitsch liric; chiar dvs ati spus ca aici n-ar mai incapea nici un comentariu. Insa nu pot decat sa observ o asemanare din acest punct de vedere, intre comentariul dvs si o alta \"critica\" pe care am primit-o acum ceva vreme. Inca ramane sa ma decid cum anume sa privesc lucrul acesta.

Inchei cu speranta ca voi mai putea, de-a lungul timpului si meandrelor \"inspiratiei\", sa mai produc un text care sa nu fie atat de aspru penalizat de catre dvs.

Va multumesc pentru comentariu.

Ma bucur sa te regasesc plimbandu-te cu inima deschisa printre versurile mele si iti multumesc mult pentru steluta :). Mai ale ca e prima, nu e asa? E o mare onoare pentru mine si vreau sa te felicit pentru nivel!

Prima strofa pare putin rupta... pentru ca a tinut mortis sa realizeze o usoara incadrare a \"contextului\" schitei de dialog :). I-am spus eu ca o sa para putin stinghera pe acolo, dar ce, a vrut sa asculte? :)

Te mai astept cu drag.

Va multumesc ca reveniti din ce in ce mai des intre radurile gandurilor mele :). Va mai astept cu drag.

Mihai

Nichita, iti multumesc pentru vizita si pentru steluta. Sunt onorat si impresionat ca ai trecut pe aici cu inima deschisa si ca ti-a placut textuletul meu. Ai sesizat bine ruptura si meandrele timpului care s-a plictisit sa mai fie timp... Si ma bucur ca ramai. :)

Bobadil, inca o mare onoare pentru mine - trecerea ta. Daca nu ma insel este prima data cand ma vizitezi si nu pot decat sa ma bucur, mai ales pentru ca a si vibrat versul meu undeva, in tine. Povestea cu exorcismul este destul de veche in mine si poate ca alta data am sa am ocazia de a o explica mai bine :).

Va mai astept, cu drag,
Mihai

Ia uite ca se verifica din ce in ce mai mult teoria conform careia daca lipsesc o zi doua gasesc o surpriza la intoarcere! Va multumesc tuturor pentru vizita si va mai astept!

Silviu, \"fiule\", nu pot decat sa iti multumesc ca mi-ai facut onoarea de a ma \"adopta\" ca \"tata\" :). Lasand gluma la o parte, cred ca tatal tau e mandru de tine si mi-ar placea si mie un asemenea fiu, chiar daca sunt deocamdata cam tanar pentru a avea un fiu atat de mare. :) Ma bucur ca ti-a placut aceasta mica transpunere in versuri a rutinei de zi cu zi. Da, metroul e un fel de \"arca a lui Noe\" prin diversitatea gandurilor si sentimentelor care calatoresc zi de zi acolo. Din pacate, chiar si asa, multe se pierd in \"potop\" sau se transforma in altceva, luandu-si locul unul altuia. Ma mai gandesc la inlocuirea sugerata de tine, cu strazile \"laterale\".

Cristina, bine ai revenit :). Ma bucur ca te regasesc in paginile mele si ca ti-am adus un zambet cu versurile scrijelite aici. Dupa cate inteleg, iti place mai mult proza, in general si consider ca e o onoare pentru mine ca m-ai vizitat si in momentele mele \"poetice\" :). Eu vad literatura ca pe un cerc, un ciclu... in care scriind rupi din tine. Mai mereu dupa ce termin ceva raman eu mai gol, intr-un fel sleit de forta si se sine, dar, vorba ta, trebuie sa multumim Domnului ca exista alaturi cuvinte si sentimente cu care poti sa umpli imediat spatiul din tine.

Linea, multumesc mult pentru ganduri si pentru steluta. Gandurile pot fi chiar si viata din noi, totul sau nimic. Uneori am impresia ca insasi existenta noastra e o idee, mai bine conturata sau mai nesigura. Cat despre deraiere... oare cate sensuri ii putem da? Ce inseamna de fapt? Poate insemna in fiecare clipa altceva: a evada, a avea curaj, sau, din contra, a renunta sau pur si simplu a fi indiferent. Oricum, balanta gand-cuvant este destul de nesigura. Uneori gandim cuvinte si vorbim ganduri. Unde e granita?

Elia, ba eu iti multumesc, pentru revenire, pentru sufletul cu care ma citesti de fiecare data. Am mai \"povestit\" eu despre aceasta idee de deraiere. Si da, ai dreptate, nu este simplu. Suntem intemnitati in conventii si nu numai. Pe lumea asta sunt mai multe limite, interioare sau exterioare, pe care avem sau nu puterea sa le trecem. Rutina zilnica este una dintre ele. Sau poate ca e numai e o imagine superficiala a unei limite aparent de netrecut. Adevarata libertate se afla in noi, numai sa avem forta si curajul sa o descoperim pe unde e ascunsa si sa o scoatem la lumina.

Vladimir, vreau in primul rand sa iti multumesc pentru observatiile obiective pe care mi le-ai facut si, bineinteles, pentru vizita. Comentariul tau m-a pus pe ganduri pentru ca, desi ai spus ca totusi poezia mea are farmec si ca tonul contemplativ ma prinde bine, ai folosit trei termeni destul de categoric negativi: \"previzibil\", \"naiv\" si \"banal\". Nu stiu ce sa spun in legatura cu aspectul de \"previzibil\", bineinteles ca sunt subiectiv si spun ca mie nu mi se pare ca ar fi. Adevarat, tematica introspectiva e oarecum comuna poeziilor mele, dar sincer sa fiu uneori ma surprind si pe mine insumi cu ceea ce simt :). Rupturile aparente de care vorbesti, \"socurile\" respective, nu sunt studiate si nu le urmaresc de obicei... De fapt, la mine poeziile se cam scriu cum le taie pe ele capul, asa cum simt, fara sa urmareasca o tehnica anume, ci doar vor sa surprinda ceea ce simt. De aceea e vorba, probabil, de o chestie \"logica\"... Cat despre final... ma gandesc si eu ca ar fi bine sa fac o rocada sau o insertie. Mie nu mi se pare banal (iar subiectiv), mi se pare ca vine prea brusc, in schimb. Am avut impresia ca totusi ideea \"deraierii\" este sustinuta de text. Buna observatia cu sotroanele, dar brrrrrrrr, mi se pare ca suna mai urat decat \"sotronuri\", chiar daca e varianta corecta :). O sa modific.

Roxana, iti multumesc :). Este imbucurator si impresionant sa simti ca s-au regasit in ceea ce scrii despre ce ai simtit si alte suflete, cum ai fi tu, cum e Elia... Calitatea unei poezii nu depinde neaparat - sau in cele mai multe dintre cazuri - de anumite sabloane sau standarde bine batute in cuie, eu unul asa cred. Pur si simplu place sau nu place. Atinge sau nu atinge o inima, face sa rezoneze sau nu. Nu pot decat sa ma bucur ca in cazul tau a vibrat.

Astea fiind spuse, vreau doar sa va mai cer scuze pentru intarzierea raspunsurilor, cauzata de motive obiective. Va multumesc inca o data tuturor.

Cu drag,
Mihai

Nu stiu daca o fi vorba de plictiseala la altii... Eu unul nu ma plictisesc de poezia Dvs. Va citesc mereu cu interes. Numai ca ma hotarasc prea greu sa comentez, din prea multa timiditate probabil :).

Oricum, poezia, la modul general, are nevoie de experimente. Din pacate, sunt din ce in ce mai putine prin zona si jos palaria pentru ca Dvs continuati. Eu le-am cam abandonat de mult. Poate din comoditate, poate din descurajare... ca ratam aproape de fiecare data.

Cu aceeasi stima,
Mihai

Un efort extraordinar cu un rezultat pe masura. Stiu cat de greu este, am incercat si eu, dar nu am reusit o astfel de performanta. Avem aici o cadenta perfecta si o stapanire extraordinara a rimei, ca in toate sonetele Dvs de altfel, dar de data aceasta experienta este imbogatita printr-o aliteratie atent studiata. Si, dincolo de tehnica impecabila, sensurile apar firesti, deloc stanjenite de \"armura\" cuvintelor, care, acolo unde nu e o mana suficient de sigura, ar putea pune anumite probleme.

Va multumesc pentru lectura placuta pe care mi-ati daruit-o pe ziua de astazi si nu numai.

Cu pretuire,
Mihai

Am lipsit si eu o zi si uite ce surpriza ma asteapta :). N-am mai avut atatea vibratii de inimi aici de mult, nici nu mai stiu exact de cand :). Va multumesc tuturor pentru vizita si pentru cuvintele calde si ma bucur mult ca v-a placut sau pur si simplu ca v-a vorbit \"poezia\" asta a mea...

Va mai astept cu drag si promit ca revin curand cu o vorba pentru fiecare in parte, atunci cand nu o sa mai fiu atat de laconic.

Cu drag,
Mihai

Uite asa, te mai apuca din cand in cand setea de introspectie, pofta de a te intoarce in tine de undeva dintre semeni, mai ales atunci cand ai senzatia ca ti-ai pierdut umbra si ca intre tine si ei s-a cascat, cumva fara sa stii, o prapastie. Bine ca nu tin mult crizele, ca poate as deveni mizantrop si nu vreau asta :).

Va multumesc pentru trecerea voastra pe aici, cu sufletul deschis, si pentru ca totusi nu m-ati lasat sa ma adancesc in ideea ca vorbele mele se pierd undeva in eter, fara nici o destinatie.

Cu drag,
Mihai