De două ori iubire

Mihai, e limpede, ceva se întîmplă cu poezia. Că e măr sau nu, e mai puțin important. Eram cititorul numarul 2 cînd am deschis pagina. Mă miră că nimeni nu a remarcat-o pînă acum. E deja...mîine.

De ce am tot citit-o și de ce m-am întors aici? Pentru că aici e ... liniște. O liniște de livadă bogată în chemări spre ramuri pline, coapte fructe stau agățate de fiecare rînd, dulci miresme pornesc peste dealuri în umblet tropăit de cai înaripați.
Un perimetru în care parcă oriunde te-ai uita ai vedea mere coapte și poezie. Și dimineți mereu altfel. Acolo, la marginea verii, dorurile de \"ea\" se aud tremurînd corzi de viori.

Cald și frumos aici la tine. Și liniște.

ssstt!...caii au obosit...auzi greierii?

54 de cititori, pacat ca linistea acestui poem nu se
sparge-n cuvinte... de trecere
mi-au placut in mod deosebit aceste versuri, rodul unei poezii ca un mar copt, dorurile - cai neimblanziti,
cai inaripati, totul degaja aceea simplitate care inalta, intotdeauna cele mai simple cuvinte vor zugravi cel mai minunat tablou...
in noptile cu greieri, inimile, viorile canta acelasi refren...
penultima strofa geniala:
\"mi-e dor de poezie
mai ales in noptile presarate cu greieri
stii
niciodata nu sunt doua trepte la fel
in mine si niciodata
nu le urca
aceleasi dimineti\"
cu aleasa stima pentru cel ce poate manui atat de frumos simplitatea
Anana

\"întind mâna după ea s-o culeg
de pe cel mai de jos ram
de deasupra inimii mele
dar îmi alunecă lichefiată printre degete
pătându-mi palmele cu suc dulce
de cuvinte
mult prea coapte\"-oare ce te faceai daca erai amenintat sa o culegi de undeva de sus...foarte sus?...atunci nu-ti mai aluneca lichefiata printre degete fiindca nu ai fi ajuns la ea si chiar daca, sa zicem, ai fi prins-o...ea s-ar fi evaporat. Asa ca, ideea care tresare printre versuri este ca ORICUM nu vei reusi sa o prinzi[poezia, evident].
Mi-a placut mutl...ai metafore frumoase. Am citit si \"transparenta\". Nu am lasat semn, dar mi-a placut mult. Nu prea stiam ce sa \"comentez\".
drag, Dana

ce frumos ai scris, si mie mi-e dor de poezie, Vasile, azi am gasit-o aici, si e frumos ...de tot
Lory

Mi-e pofta de poezie desi cel mai mult mi-e dor de tine dupa cum spuneai de doua ori iubire pana simti printre degete de prea coapte cuvintele. Frumoasa atmosfera pastorala - merele iubirii culese de pe ultimul ram, caii neimblanziti, saua, chingile, greierii si totul pe marginea verii impletind viori - ai reusit aici. Imi era pofta de poezie si am ajuns unde trebuia. Cu simpatie,

Îmi place această împletire între poezia trăire și poezia vorbitoare - iubire împărțită la doi sau înmulțită cu doi. Și această imposibilitate de a ține ambele fuioare în mînă, această scăpare printre degete:

parcă mai mereu îmi lipsește ceva
pentru a stăpâni neîmblânziții cai înaripați
uneori frâul gândurilor
alteori șaua sentimentelor
care-și încâlcește chingile
prin hățișuri
atât de departe de livadă

Aș fi pedalat mai mult pe ideea din acest vers:

niciodată nu sunt două trepte la fel

Am lipsit si eu o zi si uite ce surpriza ma asteapta :). N-am mai avut atatea vibratii de inimi aici de mult, nici nu mai stiu exact de cand :). Va multumesc tuturor pentru vizita si pentru cuvintele calde si ma bucur mult ca v-a placut sau pur si simplu ca v-a vorbit \"poezia\" asta a mea...

Va mai astept cu drag si promit ca revin curand cu o vorba pentru fiecare in parte, atunci cand nu o sa mai fiu atat de laconic.

Cu drag,
Mihai