Valeriu Cercel

Pe planeta cu pământ, E o ființă cam ciudată: Se exprimă prin cuvânt, Și se dă, emancipată; Astfel, ea de prima oară, Tot privind la animale, A zis că-i superioară, Pe planeta asta

În biblioteci, pe rafturi pline, Printre coperți cu foi veline, Uitați de vreme, prăfuiți, Stau filozofii rânduiți, Ce, apărând ca prin minune, La vremea lor au dat povață, Și-au

Darurile Lui Când a făcut El lumea, Ca omul să-nțeleagă, I-a dat înțelepciunea, Din daruri să-și aleagă, Că asta I-a fost vrerea : Să știm ce-i fericirea, Ne-a dat la toți

A venit Gheorghe cu RATA, La oraș, să târguiască, Să ia pește să postească, Leana, ce-i era consoarta; Coborâ el jos, din RATǍ, Către hală, pe trotuare, Cu opincile-n picioare… Piața, o

Istoria românilor (re-zâsă de un oltean) Niște olteni veniră, ‘napoi și ei , acasă Și cum se sfătuiră, să vină toți în masă, Că tare le fu dor de glia strămoșească, Și-au zâs să facă pod

Paradox S-a găsit un subiect, Cam de câțiva oameni triști, Ce se cred că au efect Deghizați în...umoristi ; Astfel, din povești mai vechi, Scărpinând bine chelia, Le-a ajuns pe la

Râdem toți de ce-i \"prostie Și ridicol și gunoi\"\' Insă trista ironie: Noi de fapt râdem de...noi!

Cand El făcu această lume, Singur, încet s-a străduit, Și cu divină-nțelepciune, S-a arătat că-i mulțumit, Astfel, făcu un pic lumină, Pământ si apă a creeat, Un Soare și o Lună

Aceeași aripă ce te ridică, te și coboară, te și omoară; Renunți la aripă, de\'nalt îți e frică, n-ai să cobori, nici n-ai să mori, De nu ai urcat și n-ai coborât, ești mort

Era chiar foarte vigilent, Si\'ntotdeauna când scria, Se concentra mult, la talent, În special....al altuia.

A murit în mare criză, Protejându-și al ei ten, A atins-o...doar o gâză, Alergată de un tren.

Așa, din vânt, pierdu un dinte, Când gânditor, privind afară, Fereastra, se propti\'ntr-o doară, În pixul, ce-l sugea fierbinte.

De-aș putea să dau durerea pentr\'un strop de fericire, Și să schmb întrega ură, pe-o secundă de iubire, Iar din lacrimile toate, de-aș putea, torent să fac, Să dispară în oceane, cu tot răul fără

Ce se\'ntâmplă cu noi oare? Am rămas fără catrene? Ori condeiul este,care A\'nceput să-i fie lene? N\'am primit de mult o veste, Parcă viața n\'are rost, Clubul nostru e-o poveste? Ori

Stând la coadă într\'o zi, Așteptând ceva s\'aducă, Brânză, carne,orice-o fi, N\'avea importanț\'adică, Se zări deodat\' venind, Într\'o goană nebunească, Cinci mașini pline, gemând, Ce cu

Un șoricel, pe nume,Chiț, Dintr\'o familie de neam mare, Ce locuia\'ntr\'o magazie, La un subsol de prăvălie, Se legăna alene\'n jilț, Gândind cu voce tare: Ceva nu-mi e la socoteală, Și

Un cocoș și o găină Se ciorovăiau de zor, El, zicea că-i Luna plină, Ea, că nu-i decât un nor : -Măi găină, tu ești chioară ?! Da-i rotundă ca și-o oală ! Și de mare, e cam mare, Dar e Luna,

Justiție Cățeluș cu părul creț, Fură rața din coteț, El se jură că nu fură, Dar să vezi ce-ncurcătură ! Că fusei la judecată, Reclamând javra netoată, Care avea și recidivă Și dosar

Ultima știre În fiecare zi apare, În ziar, o știre uimitoare, Cu titlu\' mare-atrăgător, Ce sare\'n ochi la cititor: Un nou război. Căldură mare, Cutremure distrugătoare, Potop,

Coasta lui Adam Când ai făcut femeia, Doamne, Þi-a trebuit un pic de os Și-n jurul lui, Divin Părinte, Ai pus ce-n rai e mai frumos ; Dar pentru o așa minune, Ai vrut ca osul cu