Lui nea Iancu Caragiale
Chiar dacă anii trec agale Și-n raiuri ochii și-a deschis, La fel și azi, prin ce a scris, E viu nea Iancu Caragiale ; Îl regăsim în mod burlesc, Cu-același zâmbet ceas de ceas,
Bătrânul Moș Crăciun
Aș fi putut să cred cu zeci de ani ‘nainte, Pe când eram copil în satul dintre vii Și nu aveam pe-atunci ca azi atâta minte, Că Moșul cel iubit e-un basm pentru copii, Și nici chiar prin liceu,
Halloween
An de an, de Halloween, Chiar în fața casei pun Un dovleac baban și plin, Ce-l pictez, cât sunt de bun, Într-un drac hidos, vădit, Ca atunci când seara vin Puradei cu “trick or treat”, Să se
Necazuri familiare
Ați văzut ce rău e când Un bărbat nu vine-acas’ Și-l găsiți la crâșmă bând Înspre ziuă plin de fas ?! Și de mai ai și noroc De-ăl mai bun din ăi mai răi, Dimineața, pe cojoc, Te scoli și cu
Reumatism
Șeful meu, domnul Georgică, Om integru, respectat La birou, la una mică, De tot natu-i salutat (!) La frizer, la lăptărie, Prin talcioc și când mai iese Cu Tănțica lui nurlie, De
8 Martie
De ziua ta femeie, de ești mamă sau fiică, Ori metamorfozată în soacră mare, mică, Doresc la fiecare un cer fără de nori, Lângă acela care v-aduce astăzi flori, Și mulți ani, fericire, căci
După sărbătorile de iarnă
Nu știu, zău, ce să mai spun De bătrânul Moș Crăciun ! An de an, câte un pic, I-a rămas costumul mic, Nici pe față, nici pe dos Nu-l încape de burtos, Iar chimirul, ce mai jale ! De-abia țipă
