Necazuri familiare

Ați văzut ce rău e când Un bărbat nu vine-acas’ Și-l găsiți la crâșmă bând Înspre ziuă plin de fas ?! Și de mai ai și noroc De-ăl mai bun din ăi mai răi, Dimineața, pe cojoc, Te scoli și cu vânătăi, Dar să fie și curvar, Câte-o lună să nu-l vezi, Þi se pare chiar bizar Măritată să te crezi, Nu mai zic de bani, halal ! Cât ți-ar fi soțul de drag, Și cafteală și scandal, Toate de la ei se trag, Doar Lenuța, mândră-n sat, Cu ochi negri, diafani, Nu s-a plâns de-al ei bărbat Niciodat’ în șapte ani, N-a avut vorbe, scandal, Că Ion, cum am dedus, Era soțul ideal Și chiar foarte bine pus, N-a sosit o noapte beat, Fără bani, și-apoi, atins, Ca oricare urecheat, S-o mai ia și la încins, Nici pe zi, el umblăreț, Nu s-a agățat, haihui, De vreo fustă prin județ, Stând în pătrățica lui, Până ieri, să vezi necaz ! Calculând după venit, A făcut Lenuța caz, De Ion, cât s-a scumpit, C-a sărit, tot de la bani (!) Leana,-n sus, aproape-un ceas… Știți cum fac, la șapte ani, Ale noastre…parastas ! Valeriu Cercel