Valeriu Cercel

Cât ar fi viața de grea, Nu m-aș plânge de belele, Chiar de am în casa mea Trei guverne paralele: Vreau și eu un șpriț, ca omul, Mărioara, liberală, Îmi ascunde tirbușonul, De-l cat până

Mă gândesc pe zi ce trece, Oare ce s-ar fi-ntâmplat, Cum, tot frec menta la rece, Să fi fost eu șef de stat(?!) Am aliură, am prestanță, Am și priză la popor, Iar la stat sunt bun de

De aș avea putere-n mâna dreaptă Să-i țin de ceafă, ți i-aș altoi Cu stânga până ce m-aș răcori Fără regret, pentru această faptă; Le-aș da la ochi pân’ dudele s-or coace, Și dinții

Mi-amintesc și-acuma, Doamne, Om la patrușcinci de toamne, Când eram copil, pe luncă, M-a trimis mama la muncă, Și-am muncit tot în prostie, Nu tu casă, nu moșie, N-am găsit măcar nevastă, Să

Nu știu dacă-mi pare mie, Ori…că lumea e sucită, A-nceput parcă să fie Chiar și lenea obosită, Nici în veri caniculare, Ori acum, fiind mai rece, Nu mai vrea, cucoană mare, O ridiche să

Îmi amintesc perfect, distinsă doamnă, Eram pe-atunci, la fel, în plină toamnă, Colegi în anul ultim de liceu, Când, dintre toți din clasă, numai eu M-am oferit să vă conduc acasă, În

De-o dimineață, parcă două, Ceva îmi este de mirare, Se-aude frunza cum tresare Când se alintă-n zori la soare Mărgăritarele de rouă, Și-un greieraș, ca după nuntă, Pierdut aiurea pe

Cum, Doamne, nu Te-ai îndurat, ca omului, cel zămislit, De la-nceput să îi fi dat să fi trăit la infinit, Și l-ai lăsat ca frunza-n vânt, calic, zgârcit, doar câțiva ani, De parcă timpul pe

Chiar dacă anii trec agale Și-n raiuri ochii și-a deschis, La fel și azi, prin ce a scris, E viu nea Iancu Caragiale ; Îl regăsim în mod burlesc, Cu-același zâmbet ceas de ceas,

Aș fi putut să cred cu zeci de ani ‘nainte, Pe când eram copil în satul dintre vii Și nu aveam pe-atunci ca azi atâta minte, Că Moșul cel iubit e-un basm pentru copii, Și nici chiar prin liceu,

An de an, de Halloween, Chiar în fața casei pun Un dovleac baban și plin, Ce-l pictez, cât sunt de bun, Într-un drac hidos, vădit, Ca atunci când seara vin Puradei cu “trick or treat”, Să se

Ați văzut ce rău e când Un bărbat nu vine-acas’ Și-l găsiți la crâșmă bând Înspre ziuă plin de fas ?! Și de mai ai și noroc De-ăl mai bun din ăi mai răi, Dimineața, pe cojoc, Te scoli și cu

Pe cât e de paradoxal, așa cum astăzi omenirea, Convinsă de un fapt real, că banii n-aduc fericirea, Se zbate,-aleargă clocotind, având probleme foarte mari La gândul că,-ntr-o zi, muncind, vor

Șeful meu, domnul Georgică, Om integru, respectat La birou, la una mică, De tot natu-i salutat (!) La frizer, la lăptărie, Prin talcioc și când mai iese Cu Tănțica lui nurlie, De

Am ajuns să cred și eu, dându-le mare dreptate Ãlora ce zic mereu că femeile-s ciudate, Intru-n bâză cu nevasta, sictirită pe-undeva, Că în dimineața asta i-aș fi zis mă-sii ceva Nașparliu,

De ziua ta femeie, de ești mamă sau fiică, Ori metamorfozată în soacră mare, mică, Doresc la fiecare un cer fără de nori, Lângă acela care v-aduce astăzi flori, Și mulți ani, fericire, căci

Nu știu dacă mai găsim, Cu-o “dietă” românească, Vr’un popor ce vrea \"regim\" Care să îl mai slăbească (!?) Valeriu Cercel

Nu știu, zău, ce să mai spun De bătrânul Moș Crăciun ! An de an, câte un pic, I-a rămas costumul mic, Nici pe față, nici pe dos Nu-l încape de burtos, Iar chimirul, ce mai jale ! De-abia țipă

Se aud la Detunata, cum Humorul are gură, Babele, bătu-le-ar Toaca, trăncănind pe arătură, Cum se vaită Moldoveanu și Neagoiu,-n defileu, C-au uitat ce e Găina, ori, ce-i ăla…Penteleu, Ajungând

Cin’ mi-a văzut poemele-n vreo carte, A înțeles că sunt om serios, Dar cine le-a citit, de curajos, A constatat, din versu-mi fabulous, Că sunt, și pe deasupra, încă foarte…. Și nu-mi permit,

Îmi amintesc, nostalgic, câteodat’, Cât de naiv eram la vremea mea, Copil fiind, așa cum mi-a fost dat, Sub poale de Carpați, în micul sat Ce-atât de mare,-atunci, mi se părea (!)… Priveam,

S-au întrebat creștinii cei mai buni Precum și ăi de-s numai botezați, De ce după atâtea rugăciuni De Tată nicidecum nu-s ascultați (?!) S-au încercat mătănii, acatiste, Și lumânări s-au ars