Ferice de acel stejar
Ce pică mândru pe la noi
Și-ajunge-n viața de apoi,
Ales cu har de Ãl divin,
Până în gât sătul de vin
În cercuri, doage de butoi,
Și cât de binecuvântat
E dudu’ fără
Așa cum știm cu toți’, teribil e fumatul (!)
Vorbesc de sănătate, bani arși pe țigarete,
Iar dac-ar fi să-l lași…m-apucă și oftatul,
Chiar după ani, și-n vis, ajungi să ai regrete ;
De
N-am avut așa o vară…
Toți din bloc sunt în vacanță (!)
Câteodat’ la noi pe scară
Mai aud câte o clanță
…pensionară,
Și nu vezi mașină mică
Pe asfaltu-ncins de soare (!?)
Noaptea doar, un
De s-ar vinde-n târg necazul
La un preț, plus TVA,
Primii, ăi de freacă prazul
N-ar da, chioară, o para,
Alții, de se fac la stat
C-ar munci, mințiți cu bani,
Nu ar da, fi’nd motivat,
Pe
Cum zicea a mea bunică :
“Pe la noi, era în stare,
Buturuga a mai mică
Să răstoarne carul mare”
Măi, ce vorbă minunată !
Însă azi, am un regret,
Cum pădurea-i defrișată
Buturugi sunt
Mă-ntreb nedumerit distinse doamne
Căsătorite sau recidiviste,
Indiferent sub farduri câte toamne
Ascundeți pentru voi de egoiste,
Cum până astăzi nu ați învățat
Că n-are rost, făcând
Primește-Þi osânda și chinul din oase,
Coroana de spini ca și cuiele-n palme,
Ascultă zevzecii nălțându-Þi sudalme
Urmând pe Barabas și astăzi, Cristoase,
De legea-Þi divină, din ere
Am fost nedumerit de ce în țară
E lumea cam de toate sictirită,
De prețuri, de corupție, de mită…
Guvernul, c-ar vopsi o altă cioară,
Pân’ ce-am ajuns acasă, personal,
După treizeci de ani
N-am cunoscut mai sadică durere,
Nici nemilos, nici mai teribil chin,
Încât, la disperare,-o mângâiere
S-o caut într-o cupă de venin ;
Nu e calvar, nici crunte suferinți,
Să te aducă-n
Prutule, de-atâta vreme, cât ești azi de tulburat
De sudalme și blesteme, oare cum de n-ai secat ?!
Cum de albia-ți bătrână încă ține-un brav popor
Să nu dea mână cu mână sub același tricolor
Dintre fabulele care
Au avut succes odată,
Este una ce îmi pare,
Astăzi, foarte demodată,
Chiar mai mult, inoportună
Pentru-această rânduială,
Cu-o morală care-i sună
După luni de plictiseală, zile, nopți caniculare,
Printre halbe, mahmureală, pe la munte, pe la mare,
Văd aiurea într-un ziar, vestea aia mai nasoală
Desenată de tipar :“MÂINE-I PRIMA ZI DE
Este persoana-aceea care,
Din Valea Seacă-n Machu Picchu,
De-ar fi să-i zici c-a prins un viciu,
Þi-ar arăta…”atât de mare !!!”
E individul ce, efort
Pe lac depune și de plouă,
Iar
Este cutiuța mică,
Ce-apăsând pe un buton,
Ne coboară, ne ridică
Între cer și babilon,
Posedând, amestecate
Vertical în drumul ei,
Iz de crătiți afumate
Și parfumuri de doi lei,
Este zona
VC