Poezie

De ziua ei

2 min lectură·10 mai 2010

Mediu

Mă-ntreb nedumerit distinse doamne

Căsătorite sau recidiviste,

Indiferent sub farduri câte toamne

Ascundeți pentru voi de egoiste,

Cum până astăzi nu ați învățat

Că n-are rost, făcând chiar și exces,

Cu soțul a vorbi codificat

Sau pe-ocolite cu subînțeles (?!)

Căci un bărbat fiind dintr-o bucată,

Nu v-o mai spun eu care, de isteț

Nu-i place când femeia-i complicată

Și mai ales când vrea ceva de preț,

Cum m-a luat Măria-n dimineață

Din așternut, fiind iar ziua ei,

Că împlinea a treia oară-n viață

Ca și acum opt ani tot patruștrei :

Avui as-noapte-un vis tare ciudat,

Mi-ai oferit în dar, de ziua mea,

Un colier de perle minunat

Și nu-nțeleg, Ionele, ce-o-nsemna (?!)

La care eu, de fel intuitiv,

Zâmbind, c-am priceput unde bătea,

În șoapte i-am spus galeș, afectiv :

“…diseară, în mod sigur, vei afla !”

Când ea putea să-mi spună răspicat

Fără rușine, oblu și firesc,

Nu să mă plimbe-n zori neapărat,

Știind c-așa ceva nu prea servesc…

Oricum, sub lumânări, seara la cină,

După mesajul clar ce l-am primit,

Cum tocmai fu și ziua de chenzină,

Măriei un cadou i-am oferit,

Găsind, foarte surprinsă, evident,

În pachețel, așa cum își dorise,

De la iubitu-i soț, mereu atent,

Bine’nțeles că…o carte de vise.

Valeriu Cercel

001.576

Valeriu Cercel. “De ziua ei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valeriu-cercel/poezie/13940299/de-ziua-ei

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.