Elevatorul

Foarte bine surprins universul unui simplu lift de bloc! Interesant și de efect mi se pare, în primul rând, modul în care autorul a reușit \"să umanizeze\" acest accesoriu, care este bătrân, are probleme cu șalele, dar nu ia niciun hap, care nu se odihnește decât atunci când se întrerupe curentul, pe motiv de neplată. Apoi, cu mult spirit de observație și cu fin umor se descriu situații și oameni cu care \"vine în contact\" ascensorul; toate sunt bine creionate, toate mi-au plăcut, dar eu consider că o strofă se detașează prin profunzime, prin multiplele tălcuri pe care le ascunde (E momentu,-ntre etaje,/Când dușmanii fac popas,/Și sunt, fără de tapaje,/Obligați să-și sufle-n nas,).
Ritmul, bazat pe picioare metrice bisilabice, în trohei, cu măsura relativ scurtă a fost foarte bine ales, versurile curg și sună foarte bine. Sunt totuși unele foarte mici abateri de la regulile prozodiei, dar cred că autorul le știe, și le-a asumat, iar la o poezie de 14 strofe, unii spun că se acceptă; este vorba de asonanța \"Luna-numa\", de accentuările greșite la: \"Cară-n deal, cară la vale\" (al doilea \"cară\") \"Ocupați de politică\" (la \"politică\") și de o despărțire greșită în silabe la \"Nu mai zic de pensionare\" (corect \"pen-si-o-na-re).
Repet, aceste mici licențe sunt acceptabile, nu sunt greșeli mari, eu le-am arătat din prietenie, și pentru varianta în care autorul le-a scăpat fără să-și dea seama și acum ar dori să le corecteze.
Cu toată prietenia și admirația și... bine te-am regăsit, Valeriu, că parcă nu te-am mai citit de ceva vreme!
Cornel
Cornel

Val, e greu cititorului sa mai vina cu ceva nou dupa analiza pertinenta si detaliata facuta de prietenul nostru Cornel! Asa ca, pentru a nu bate apa-n piua, las doar semn de lectura...
Mai spun doar ca, ciudata coincidenta, acea strofa mentionata de el mi-a atras si mie atentia, in mod deosebit!
Citit cu placere,

c.

Multam de trecere, aprecieri si idei.
Intotdeauna am incercat sa scriu in limbaj popular, al omului de rand, sa fiu pe intelesl lui.Ca si alte parodii, si aceasta, am vrut sa se-nteleaga ca ar fi scrisa de un personaj de la bloc, un locatar anonim, in limbajul lui, popular, cu accent pe anumite cuvinte care literar nu este permis, deaceea am incalcat niste reguli ca sa fiu mai aproape de intelesul omului de rand. Nicicand nu am cautat sa uzez cuvinte sofisticate, gandind ca aceste parodii ce eu le scriu, vor fi gustate cu placere de omul de strada, pe intelesul lui si pe limba lui.

Atropa,
Multam de semn si pretuire.
Drag tuturor,
Valeriu