De-ar ști fântâna mea din vale
Pe unde apele mă curg,
Ar prinde Luna între zale
Peste colină, în amurg,
Și-n roata ei ar învârti
Și Carul mic și Carul mare
La poarta unde iasomii
Cândva mă
Cică numa-ntre Constanța,
Iași, Craiova, Satu Mare,
Fetele își fac vacanța
Și la munte și la mare,
Iar băieții, nu că-s hoți,
Ori că au vreo stea în frunte,
Fac vacanța cică toți
Și la mare
Prin satul meu ce-l port de ani în gând
La fel cum se gătea în primăveri,
Mă furișez adesea ascultând
Bobocii alintați de-un soare blând
Cum se deschid de bucurie-n meri ;
Cobor apoi pe râu,
Pe vremea când eram flăcău în sat
Și apăream la horă mândru, frate,
Se minunau, zicând, fetele toate :
“Măi, ce frumos și ce chipeș băiat !” ;
Le-am auzit și-apoi, fi’nd însurat,
Când ne
O veste mare : “Astăzi, ascensorul
Va începea din nou să funcționeze”,
De două luni e prins în pioneze
La opt, unde i-a stat, cică, motorul ;
Să urci atâtea trepte cu piciorul
Pe orișicine
De aș putea să strâng în pumni Sahara,
Atât de tare, s-o prefac în stâncă,
Și-acolo unde-i bolta mai adâncă
Să o ridic și-apoi să îi iau scara,
Dezlănțuind în albii însetate
Izvoarele
Când te-a adus pe lume
Femeie,-ntâia oară,
A așezat Pământul
Și Soarele pe cer,
Vestind parcă anume
Întâia primăvară,
Din clopoței și-n trilul
De aripi și mister ;
Cu aur pe
Pe vremea când eram în toc
Peniță și tu călimară,
Ne așezam în vers, cu foc,
Pe-o filă-n fiecare seară,
Și-n iz de tei sau busuioc,
Prin sticla lămpii să apară
Făceam poeme, ca-ntr-un
Îmi amintesc, cu drag, de prima oară,
Chiar după ce de-abia ne-am cunoscut,
Semn de iubire și nou început
Þi-am prins cu-n bold, la piept, o inimioară,
De s-au grăbit și norii să dispară,
Iar
De-aș fi eu cumpănă-n răscruce,
I-aș iscodi pe trecători,
De unde vin și-unde s-or duce,
De au văzut dorul în zori ;
De-aș fi troiță în cărare,
Pe babe, pân’ s-or închina,
Le-aș pune-aceeași
Cică, Sfântul Valentin,
Ce-l sărbătorim mereu,
E cam supărat puțin,
După cum aud și eu ;
Ciocolată, trandafiri,
(Cât de mulți, c-avem destui)
Unei vechi sau noi iubiri
Dăruim de ziua
De-ar fi ca să mă iei, și-asta pe bune,
Un singur lucru numai îți voi cere :
Mă ia în noapte, fără vreo durere,
Că pentru tine nu-i mare minune ;
Pe zi, fi’nd treze, fac rebeliune,
Mă află
De-ar fi ca să mai vin cum am venit,
Să-mi dai, la fel, o zi de primăvară,
Când mi-a zâmbit cireșu-ntâia oară
De-atâta așteptare pârguit ;
De-ar fi să mai pășesc cum am pășit,
Întinde-mi lutul
Alo ? Bon jour ! Aș vrea cu Mărioara,
Mi-o dați, vă rog, un pic la telefon,
Pe jar mi-a pus de-aseară inimioara
Când ne-am și cunoscut, eu sunt Ion,
Și-un ochi nu am închis întreaga noapte
La
Se-aleg douășpe luni, cât mai frumoase,
Trei albe, ‘coperite de ninsoare
Și alte trei cu miei și pomi în floare,
Trei calde, fără nori, pline de soare
Și încă trei, bogate și mănoase ;
Se
Poezioală desple Mos Clăciun
Copiii lăi, m-au supălat
La glădiniță cu o veste,
Că Mos Clăciun, e o poveste,
Nu e, si nu a ezigstat,
Că nu ale nici sănioală,
Nici balbă albă, nasu’
Se împlinesc azi patruzeci de ani,
Când mă gândesc cu patimă oftez,
La timp, la sănătate și la bani,
De când am început ca să fumez ;
Eram în noaptea de revelion
Între colegi, la un
Domnule judecător
Mă declar nevinovat,
Victima, într-un cotor
Mic de măr s-a-mpiedicat ;
Eu, ședeam civilizat
După colț, îmi curățam,
Cu cuțitul confiscat
Unghiile ce le am,
Iar
VC