Poezie
De ziua ta
1 min lectură·
Mediu
Când te-a adus pe lume
Femeie,-ntâia oară,
A așezat Pământul
Și Soarele pe cer,
Vestind parcă anume
Întâia primăvară,
Din clopoței și-n trilul
De aripi și mister ;
Cu aur pe cosițe
S-aduci zorii în casă
Și bolților de stele
Doi ochi, ți-a dat, de vis,
În sâni ți-a pus bobițe
Cu iz de tămâioasă
Și cămp de viorele
Pe ii din paradis ;
Din razele de Lună,
Prin ram de tei în floare,
Þi-a împletit cuvinte
În vers ca niciodat’
Și din a Lui fântână,
Căldare cu căldare,
În jurul tău, fierbinte
Iubire-a presărat,
Ca din sămânța-ți vie,
Căci asta I-a fost vrerea,
Cum naște pâine norul
Din spic de el udat,
Þi-a dat spre bucurie
La fel, să porți durerea
Izvorului din pântec
De viață nesecat ;
Tu Evă, Mărioară,
Sau orișicare ești,
O stea-n Calea Lactee
Sau floare pe răzor,
Ca-n prima primăvară
În veci să ne trăiești,
Fecioară, tu femeie,
Tu mama tuturor !
Valeriu Cercel
002.104
0