Sclisoale cătle Mos Clăciun
Mos Clăciune, Mos Clăciune,
Anul ăsta tot, pe bune,
Că am fost băiat cuminte,
Am la tine-o lugăminte :
Noaptea aia de-ai să vii,
Nu-mi aduce giucălii,
N-am nevoie
Mi-a căzut în ceașcă iar,
Drum de seară, așternut,
Lângă toartă bani, în dar,
Și-n fund un necunoscut ;
Nu mă mir, de câțiva ani,
Care mi-au fost bunicei,
Diminețile iau bani
Io lucrând doar
Mi-a scris, fă țață, o scrisoare,
Că e plecat cam de vreun an,
Ion, îl știi, a lu\' Mardare,
Acuma-i Neil, american,
Și-o tot citesc și-o frunzăresc,
Nu-ș\' ce să zic (?!) sunt în dilemă,
La
Îți scriu din nou o ultimă scrisoare
S-ți amintesc că te iubesc la fel,
Sunt sigur că mă știi, eu sunt Costel,
Ne-am cunoscut acum trei luni, la mare,
Când am plătit, la cină, toată nota,
La
De ce nu vrei ca să mă faci Tu, Doamne,
Fără pantofi, cravată, fără haine,
Fără nădragi, sau cu, dar fără craci,
S-arăt cel mai sărac dintre săraci ?!
Și să m-arunci ca pe-un nimic,
Dragii mei, v-o spun cinstit,
Știți, nu umblu cu perdea,
Cucul meu s-a ramolit,
Martoră-i nevastă-mea ;
Singurul cadou primit
De la tata, când mi-a spus,
“Fii, băiete, mulțumit
Că pe lume
Muza asta e nebună,
Parcă și-a ieșit din minți,
Se ascund și mai cuminți
Sub ștergarele-n cunună
Speriate de furtună
Și icoanele cu sfinți ;
Nu vă mint, cam de vreo lună,
Am uitat și de
Auzi mă\' lume ! ce descoperire
Făcură unii, și pă bani, da\' grei :
Cuțîtu\', pentru-a noastră omenire,
E cel mai important obect, zîc ei (!?)
Da\' ascuțîtă minte au, mă\' frate !
Că pentru
Mă doare lutul prispei de acasă,
Îl simt departe, coșcovit, crăpat,
Mă doare gura lacomă de coasă
Și lanul cum se-alintă legănat,
Mă doare naiul, codrii verzi de brad
Mă dor,
La noi în bloc, e zvon de-o săptămână
Că liftul va fi sigur, reparat,
De zece zile șade atârnat
Pe undeva, între Pământ și Lună ;
I-aud pe scări, la vale, coborând,
Sprințari și veseli,
Ne-am întâlnit la Universitate,
La ceas, îți amintești de florărese ?
Era trecut de cinci și jumătate,
Deci, sfertul academic se dusese (!)
Ne-am luat de mână și-am pornit în viață
De parcă ne
A treia scrisoare
Ascultă Evo ! sunt în viață,
Mișcat de ce-aud prin județ,
Un cățeluș, fură o rață
Și mai avea și păru\' creț (!?)
Apoi, scandal la parlament,
Benzina urcă pân\' la
Prima scrisoare
Când te-am văzut pentru întâia-și dată
Simțeam că îmi vei fi a mea pe veci,
N-ai să mă lași cu buza dezumflată
Luând ce n-ai pe tine și să pleci,
Că io ți-o spun, mă știi că
Te-am re-ntâlnit, luai apă la cișmea,
Erai tot în capotul ăla șic,
Din ochi te-am dezbrăcat, că se vedea,
Pe dedesupt nu mai aveai nimic,
Iar între sâni și-un nasture-ți lipsea,
Rebeli, se
Ce e, la noi, partidul ? ce-ntrebare !?
Este o gașcă, să vă fiu pe plac,
Emancipată, pusă doar la frac,
Fără habar de ce este sudoare,
Dar nu vă spun ce mult el ne iubește,
Ne-ndeamnă chiar
Papucii tăi, ți i-ai uitat la mine
Când ne-a prins mama, erai doar în ei,
Ai luat-o-n zbor căci locuiai la trei,
Iar eu am luat vreo două, ce rușine (!)
Sunt ani de-atunci și-mi spui acum că-i
M-ai tot ademenit, ca o proscrisă
Tu angel, să îți fac și-o serenadă,
Fereastra ai lăsat-o, către stradă,
Doar pentru mine extra-larg deschisă ;
Am încercat să mi te dărui ție,
Să mă strecor
Când te-am văzut pentru întâia-și dată
Simțeam că îmi vei fi a mea pe veci,
N-ai să mă lași cu buza dezumflată
Luând ce n-ai pe tine și să pleci,
Că io ți-o spun, mă știi că nu fac
VC