Poezie

Rugăciune

1 min lectură·18 octombrie 2007

Mediu

De ce nu vrei ca să mă faci Tu, Doamne,

Fără pantofi, cravată, fără haine,

Fără nădragi, sau cu, dar fără craci,

S-arăt cel mai sărac dintre săraci ?!

Și să m-arunci ca pe-un nimic, Părinte,

Acolo unde iadu-i mai fierbinte,

Pe undeva, pe-o plajă-n Caraibe,

Pierdut s-ajung prin fumul de Cohibe ;

Mulatelor, să nu le dai răgaz,

În nopți, gol să mă frigă, fără gaz,

Iar zilele, din zori în madrugade,

În rom, pe rând, mă fiarbă și-n lambade ;

Înfometat de-oi fi, să râzi de mine

Căt poți de mult și cât poți Tu de bine,

Negritele, să-mi dea din coconate

Să mușc și să la sug pe săturate,

Și pedepsit, când ars voi fi de soare,

Cu-n deget doar, un brânci să-mi dai în mare,

Iar de-oi răgni de sete, cu durere,

Tu, apa mării...fă-o toată bere.

Amin

Valeriu Cercel

002.008

Valeriu Cercel. “Rugăciune.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valeriu-cercel/poezie/1748975/rugaciune

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.