Ați văzut ce rău e când
Un bărbat nu vine-acas’
Și-l găsiți la crâșmă bând
Înspre ziuă plin de fas ?!
Și de mai ai și noroc
De-ăl mai bun din ăi mai răi,
Dimineața, pe cojoc,
Te scoli și cu
Am fost nedumerit de ce în țară
E lumea cam de toate sictirită,
De prețuri, de corupție, de mită…
Guvernul, c-ar vopsi o altă cioară,
Pân’ ce-am ajuns acasă, personal,
După treizeci de ani
Primește-Þi osânda și chinul din oase,
Coroana de spini ca și cuiele-n palme,
Ascultă zevzecii nălțându-Þi sudalme
Urmând pe Barabas și astăzi, Cristoase,
De legea-Þi divină, din ere
Îmi amintesc, nostalgic, câteodat’,
Cât de naiv eram la vremea mea,
Copil fiind, așa cum mi-a fost dat,
Sub poale de Carpați, în micul sat
Ce-atât de mare,-atunci, mi se părea (!)…
Priveam,
Este persoana-aceea care,
Din Valea Seacă-n Machu Picchu,
De-ar fi să-i zici c-a prins un viciu,
Þi-ar arăta…”atât de mare !!!”
E individul ce, efort
Pe lac depune și de plouă,
Iar
De-aș fi eu cumpănă-n răscruce,
I-aș iscodi pe trecători,
De unde vin și-unde s-or duce,
De au văzut dorul în zori ;
De-aș fi troiță în cărare,
Pe babe, pân’ s-or închina,
Le-aș pune-aceeași
De aș putea să strâng în pumni Sahara,
Atât de tare, s-o prefac în stâncă,
Și-acolo unde-i bolta mai adâncă
Să o ridic și-apoi să îi iau scara,
Dezlănțuind în albii însetate
Izvoarele
Când te-a adus pe lume
Femeie,-ntâia oară,
A așezat Pământul
Și Soarele pe cer,
Vestind parcă anume
Întâia primăvară,
Din clopoței și-n trilul
De aripi și mister ;
Cu aur pe
De-ar fi ca să mă iei, și-asta pe bune,
Un singur lucru numai îți voi cere :
Mă ia în noapte, fără vreo durere,
Că pentru tine nu-i mare minune ;
Pe zi, fi’nd treze, fac rebeliune,
Mă află
Sclisoale cătle Mos Clăciun
Mos Clăciune, Mos Clăciune,
Anul ăsta tot, pe bune,
Că am fost băiat cuminte,
Am la tine-o lugăminte :
Noaptea aia de-ai să vii,
Nu-mi aduce giucălii,
N-am nevoie
Mă doare lutul prispei de acasă,
Îl simt departe, coșcovit, crăpat,
Mă doare gura lacomă de coasă
Și lanul cum se-alintă legănat,
Mă doare naiul, codrii verzi de brad
Mă dor,
La noi în bloc, e zvon de-o săptămână
Că liftul va fi sigur, reparat,
De zece zile șade atârnat
Pe undeva, între Pământ și Lună ;
I-aud pe scări, la vale, coborând,
Sprințari și veseli,
M-a păcălit din nou târfa, aseară,
M-a dus de nas ușor, afurisita,
Io care știu de-o viață ce-i ispita,
O noapte m-a lucrat nenorocita
Și nu mai știu pentru a câta oară ;
Acuma, sincer, mi-a
M-o luat din garî, ea miloasî
(Pierdusem trienu’ di Șișieu)
Di pi piron, aveam ș-o plasî,
Bagajul deci, nu mi-era grieu;
Lucra di noapti mititica
Și-apoi di turî sî plânjea,
Făcând pironu’ pi
Am constatat cu mare bucurie
Și greu ne vine-a crede-așa ceva,
(Eu nu prea, dar vorbesc de-a mea soție)
Băiatul nostru, fără modestie,
Este perfect, cu cine-o semăna (?!)
De-acasă nici o
Ghiocelul prin zăpadă ,
Scoate capul ca să vadă
Mărțișor pudrat de stele
Ce albesc tâmplele mele
Și privind în urma mea ,
Urma pașilor pe nea ,
Văd toți anii tinereții
Săracu’ Darwin ! a avut dreptate :
Numai privind maimuțele în pom,
Găsim că sînt la fel organizate,
Precum se vede bine și la om,
Căci fiecare-i la câte-un nivel
Pe ramuri, însă foarte
Justiție
Cățeluș cu părul creț,
Fură rața din coteț,
El se jură că nu fură,
Dar să vezi ce-ncurcătură !
Că fusei la judecată,
Reclamând javra netoată,
Care avea și recidivă
Și dosar
Cand El făcu această lume,
Singur, încet s-a străduit,
Și cu divină-nțelepciune,
S-a arătat că-i mulțumit,
Astfel, făcu un pic lumină,
Pământ si apă a creeat,
Un Soare și o Lună
VC