Poezie
Amintire
1 min lectură·
Mediu
Stând la coadă într\'o zi,
Așteptând ceva s\'aducă,
Brânză, carne,orice-o fi,
N\'avea importanț\'adică,
Se zări deodat\' venind,
Într\'o goană nebunească,
Cinci mașini pline, gemând,
Ce cu greu putu s\'oprească,
Nici măcar n\'am observat,
Ce se\'ntâmplă, ce e oare,
Că-ntr\'o clip\'au descărcat,
Umplând rafturile goale:
Cu salamuri,cu brânzeturi,
Șunci, conserve,cărnărie,
Ouă,zahăr, marafeturi,
Dulciuri multe, chiar hârtie,
Și trecând prin fața noastră,
Ca o crudă defilare,
De arome și tentații,
Am intrat cu toții\'n boale;
Coada toată,numai murmur,
Panică, confuzie mare,
Neâncredere, speranțe,
Se\'ntrbau care pe care:
Știți cumva, astăzi se vinde?
Poate mâine dimineață...
Să îl chem ca să mă schimbe,
Pe bărbatu-meu din piață,
Se mai dă cu programare?
Nu e listă? Nu-i tabel?...
Nu te\'mpinge măi, cutare,
Vezi cât sânt de subțirel;
Pot lua chiar și minorii?
Pot lua și navetiștii?
Toate astea-s de vânzare?
Au venit cumva ai noștrii?
Doamne, câte bunătățuri!!,
S-a sfârșit cumva infernul?
Uită-te că n-au nici prețuri!
S-a sfârșit cumva infernul?
....Da de unde!... râse unul,
Ce ședea mai într\'o parte,
După ce trece nea Nicu,
Le\'ncărcăm napoi, pe toate!
001.672
0