Poezie
Luna vegetala
fabula
1 min lectură·
Mediu
Un șoricel, pe nume,Chiț,
Dintr\'o familie de neam mare,
Ce locuia\'ntr\'o magazie,
La un subsol de prăvălie,
Se legăna alene\'n jilț,
Gândind cu voce tare:
Ceva nu-mi e la socoteală,
Și sigur, nu-i lucru curat,
Căci azi la prânz am observat,
C-au dispărut așa deodat\'
Capcanele ce-aveau momeală,
Bucăți de cașcaval uscat;
Să-l schimbe oare, le-o fi luat,
Cu cașcaval mai proaspăt?Poate!?,
Sau, poate că le-au aruncat,
Fiind trucuru vechi, fumate....
Dar nu trecuse ziua\'ntragă,
Și cum mergea către bufet,
Zări din nou, pusă discret
Capcana.Și-n ea, în buchet,
Câteva frunze verzi de ceapă,
Ca momeală, la desert.
Uimit, al nostru Chiț, se-opri,
Privi mirat către capcană,
Și dând din umeri, el zâmbi,
Ne\'nțelegând ce\'nseamnă,
...Da\'n timp ce se holba tâmpit,
Capcanei dându-i roată,
Pe loc ,săracu\' fu oprit,
De-o mâță-adevărată.
Sperit de moarte\'nțepenit,
Lipsit de-orice scăpare,
O imploră su glas sfârșit,
Să aibe îndurare.
\"Nu te mănânc ,mă...nu fi prost\"
Îi spuse mâța cu dojană,
\"Cum? N\'ai aflat?...Sântem în post,
...E lună vegetală.\"
Valeriu Cercel
001502
0