Evoluție

Eu cred cã si Darwin sãracu\' ar fi râs dacã-ti citea poezia! Eu, una, stiu cã am fãcut-o!
Felicitãri pentru umor si pentru ironie!

P.S. Imi permit o pãrere: nu-i necesar sã te mai semnezi sub text... doar se vede, ca din pom, cui aparține!!!:))

am sa tin cont de asta.M-am semnat sa nu fiu confundat cu vr\'un...maimutoi!Ma bucur ca ti-a placut.
Cu drag, Valeriu.

... uneori e usor sa te ridici deasupra, nu trebuie decat sa faci gestul maimutaresc...
ai surprins nemaipomenit acest lucru, poezia ta e perfecta si din punct de vedere ritm, rima,
ca de fiecare data, mi-ai intors zambetul pe buze
Anana

Multumesc de aprecieri si ma bucur ca incercarile mele, aduc un zambet!
Muchas gracias y hasta luego!
Valeriu.

Uite, vezi de ce iubesc eu site-ul asta? Ca eram trista tare, si tu m-ai facut sa rad...
Evolutia.. :)
Mai trec! Am mai trecut, dar nu las semn.. Ma simt in plus printre prietenii tai epigramisti. Asa-s eu,
un licurici rusinos...

Inteleg ca si tu stai tot pe-o creanga cam jos. Tre\' sa fii vesela!Si nu te simti in plus printre nimeni!Nu fii trista.
Priveste doar in sus!
Multumesc de citire si zambete!
Cu drag, Valeriu

Dacă ți se rupe craca,
(Căci se clatină se pare)
Vezi în pomul ăsta mare,
Babuini ce schimbă placa,
Și dansează în neștire,
Perinițe cu domnițe,
Fără rujuri, doar blănițe,
Bucurîndu-se de faptul
Că ești tu accidentatul...

Atunci stă cuminte dracul,
Căci de Babuini, Macacul,
Se ascunde cu o frunză,
Găurită ca o brînză,
Și tot strigă fără stare:
\"Haide Babuin Cutare,
Mai plimb-o și tu puțin,
Că nu-i miere și nici vin,
Și mă murdărești pe blană,
Blana mea canadiană!
Ca-n mișcarea browniană
Să te miști! Să prindă ș-alții
Ale tale decorații,
De steluțe-constelații!\"

Dar spre vîrf, un Babuin,
Amuzat de al tău chin,
Strigă tare tot la tine:
\"Stai Macacule că vine,
Una, ce e chiar mai mare,
Căci m-am constipat de soare!
Să te ții vîrtos de cracă,
Fiindcă-i steaua ce te-mbracă
De la cap pînă-n picioare,
De idei înălțătoare!\"

Macacul, în sus se uită,
Vine pleașca aurită!
Vrea să rîdă...dar nu-l ține,
Vede dosuri roz, preapline,
Multe, precum frunza-n pom!
Țipa Macacul în barbă,
Tot făcîndu-și limba coarbă:
\"Lasă, că mă fac eu om,
Și mă dau jos din copac,
Să vedeți atunci ce-i fac!\"

Valeriule, ai bubuit o fabula traznet! Felicitari! E tare buna cum este dar daca o mai masezi nitelusi si bagi chestia cu pupatul feselor ca morala poate deveni una clasica

Esti la inaltime(in pom), si tot te uiti in sus la stele.
Nu pica ma!Mai repede una d-aia puturoasa! Noi sintem pe creanga aia ca de ni se rupe coada, picam in cap.
Ai fost tare, ca de-obicei!
Lasa-ma sa-mi revin.
Valeriu.

De o mai masez un pic,(cum zasasi)) raman fara...morala!
Cand oi mai imbatrani un pic, ii fac treaba aia, pana atunci, o las asa ca-mi mai trebuie.
Sfatul matale-i bun! Multumesc tare mult si sa traiesti,
Cu drag, Valeriu.

N-o masa, las\"
că-i bună și așa... :)

Crezi ca se simte ofensat vr\'un...maimutoi?

,,Iar dacǎ vr’una vrea sa se ridice
Pe-o ramurǎ mai sus, fǎrǎ sǎ-i pese ,
Își face loc cum regula ne zice
Ușor, doar sǎrutând…câteva fese!``

Și dacă sus, în fine s-a urcat
Deja se schimbă și macazul frate
După ce el cu râvnă-a sărutat
Urmează ale lui a fi pupate.

Nu te gandi s-ajungi in varf prea iute,
Caci este altu-n urma ta ce urca,
Si ce te faci, in loc sa te sarute,
Te musca fara mila...de o buca?!!!

,,Si ce te faci, in loc sa te sarute,
Te musca fara mila...de o buca?!!!``

Pana-n prezent nu ma grabesc sa urc
Stau jos si ma distrez cat mai apuc
De mi-o veni ideea de urcat
Sa nu ma muste vreunu` ce-i turbat

In jungla, mai gasesti cate-un turbat
Ce-i pregatit mereu pentru muscat...
De el mai scapi, insa mereu apare
Un altul, ce te calca in picioare!