Epigrama

Epitaf I:

Fiindcă abia primise darul,
Cu trenul repede-a plecat
(Era un tren accelerat
În care s-a suit..marfarul.)

Epitaf II:

De zbor fiind terifiat,
La tren el își dădu acordul,
Deci, se urcă-n accelerat,
Și peste el căzu..Concorde-ul.

P.s. o epigramă bună..care ar merita atenția câtorva epigramiști de pe site..
Al dvs sincer
Cernea Lucian

Persoana ce a decedat,
N-a fost lovita de marfar,
A fost un tren accelerat,
Care oprea prin gari, mai rar,

La cercetari, s-a constatat,
Dupa \"Adidisii\"\'ntepati,
Ca victima e dintr\'un sat,
Ce poarta numele, Ghimpati.

Pe cararea de la moara
Frumos calca o domnisoara...trenul.

Insa la verificari,
Pe cararea de la moara,
S-a ajuns la constatari,
Ca-n Ghimpati, nu este gara.

Se zvonea că din iubire
Era suferindă doamna,
C-ar fi-avut obraz subțire
Și c-ar fi chemat-o... Anna.

Mi-a placut epigrama ta, are poanta buna, neasteptata.

Numai bine!
Mihai

A murit în mare criză,
Protejându-și al ei ten,
A atins-o...doar o gâză,
Alergată de un tren.
(Valeriu Cercel)

A-nfruntat surpriza sorții
Protejându-și tenul fin
Și acum paloarea morții
Se observă mai puțin.

Ana aia, mai Vasile,
Ce avea obraz subtire,
Nu era ea din Ghimpati,
Cu \"Adidisi\" intepati.

Lui Ion Diviza:

N-a fost gaza, cu pricina,
Cica, trenul poarta vina,
De ia sifonat obrazul,
Ca nu s-a schimbat, macazul.