Proză în n la n+1 acte

Ce imagine..sau mai bine zis...câtă slăbiciune...nu e greu să vezi o astfel de lume..dar una puternică?
Unde sunt războinicii lui Nietzsche, unde sunt cei puternici și buni care nu au timp să fie pătrunși de nimic..pentru că uită...unde e egoismul?
unde e noblețea? unde e dragostea pentru vaiță, pentru ceea ce e plăcut, curat, frumos și nobil...unde sunt grecii lui Nietzsche? (pentru lămuriri legate de grecii lui Nietzsche voi reveni într-unul din eseuri)

Foarte interesant subiectul tau. Tema. Cum vrei sa ii spui. Daca ar fi fost un El si o Ea, ar fi iesit chiar o poveste de dragoste in final intre dualitatea masculina/feminina a poetului si..si atat. O poveste narcisistica, dar nu, poetii nu sunt narcisisti!-ton ironic.
Mi-a placut. Poate mai mult ca structura, decat ca idee si expunere. Atentie mai multa la exprimare si ortografie: subtitlu(CU CAsa inchisa), actul 3(se juCA CU steagul), actul 11(o inchisOare si un azil). Interesante didascaliile.
Acum nu stiu cum ar trebui sa plec. Cu un zambet amar, sau doar cu un amar?

pe scena un singur poet, si in sala tot la un rand e randul sapte, ocupat de balerinele lui degas, fosgaind din rochiile lor cand albastre, cand perlate. numai asa steagul isi are sens. pentru ca dupa spectacol, se va croi din el cortina, care se va lasa peste scena cu greutatea tuturor catifelelor albastre de pe lume..

Meffis, decat atat: \"Vai, unde-n lumea asta se infaptuiesc mai multe nerozii decat la cei milosi? Si ce starneste in lume mai mult amar, ca ca neroziile celor milosi.\" (NIETZSCHE). N-am zis nimic de \"durii\" lui NIETZSCHE, numai ca noi nu traim printre ei si nici nu suntem ei.
Astept eseul,
Ana

Mersi de corectari si corecturi, Cata. Cat despre personajele de sexe diferite, nu le-am \"nascut\" asa pentru ca, scrierea, devenea si mai comuna decat este. Am vrut sa fie doar o tema de gandire, nu o poveste. Nu stiu cat mi-a reusit.
Iti dau voie sa iesi cu un zambet.
Ana

Draga de tine, mi-ai adus aminte de Degas si barba lui...:) Insa R. Delaunay si al sau orfism...eheee. Muzical Muzical Grav si Absurd. Curge? Si ce?... Ne facem cu totii bleu.

Ți-a reușit, Ana, cel puțin în ceea ce mă privește. Mă bucur și mai mult că nu este o poveste de dragoste cum sugera Cătă mai sus, pentru simplul fapt că nu ar fi fost la fel de profundă având o asemenea temă. Aduci puțin cu Sartre în ceea ce privește maniera de a scrie, de a sugera atât de multe în atât de puțin, unde mai pui și impactul asupra cititorului...
Plăcut mult
Livia

Multumesc de aprecieri, Livia. Nu vreau sa stiu din nici o alta privinta, ci exact cum ai zis, din ceea ce te priveste. Ma bucur ca te-a facut sa gasesti ceva sub... Fiecare zburam cu aripile deschise in cerul fiecaruia (nu conteaza cat de albastru e, atata vreme cat e al nostru), insa am considerat ca El si Elprim au la un moment dat o bucatica de cer comun...care sa fie oare?
Cat despre Sartre...ohooo :)
PS. Imi place foarte mult fotografia de la pagina ta de autor, mi-am permis sa arunc o privire acolo.
Ana.