Poezie
Sonet de elevator
1 min lectură·
Mediu
O veste mare : “Astăzi, ascensorul
Va începea din nou să funcționeze”,
De două luni e prins în pioneze
La opt, unde i-a stat, cică, motorul ;
Să urci atâtea trepte cu piciorul
Pe orișicine poa’ să-l enerveze,
Ar trebui să îl desființeze
Că doar așa s-ar mai calma poporul ;
Io urc pe scări, n-am frică și nici teamă,
Ce nu îmi place-i doar afișul, mie,
De-o lună stă pe ușa grea de fier,
Că trag de ea cu toții și blesteamă,
Făcând scandal și-atâta gălăgie,
Iar io, stau lângă lift chiar, la parter !
Valeriu Cercel
001.851
0