Clemență creștinească

O poezie reușită în genul umoristic. Mai elaborată, mai îngrijită decât alte creații ale tale. Pisând bine elementele \"temei\". Poanta bună: atât de obișnuiți suntem cu \"cozile de topor\" la sensul figurat, că întoarcerea la sensul propriu surprinde.
Câteva corecturi ar duce-o, în opinia mea, spre steluță. Sugestii:
Pentru consistența formei (alinierea la celelalte strofe):
în loc de:
\"Ales cu har de Ãl divin,
Până în gât sătul de vin
În cercuri, doage de butoi\"
eventual
Ferice de acel stejar
Ce pică mândru pe la noi
Și-ajunge-n viața de apoi,
Pe mâna unui brav lemnar,
Ce-l perpelește-un pic prin jar
Și-l face doage la butoi.

\"Ca el, rachiului curat - Atenție la problema ta, virgula licențioasă (sic!!!)
Să-i dea arome și culoare…\"
eventual, evitând pronumele:
\"Chitit, rachiului curat,
Să-i dea arome și culoare…\"

\"că-i cu rachiu
Sau vin alb, negru, ghiurghiuliu…
Vr’unui butoi baban, canea\"
eventual \"că-i cu\" înlocuit, dar nu știu cu ce.

Calimero

Să înțeleg din spusa ta,
Că sunt copaci ce-n viața lor,
Oricât de mult s-ar înălța,
Ajung și coadă de topor.

Sunt bucuros sa te vad pe pagina mea si-ti multumesc pentru cuvinte frumoase.
Chestia cu \"lemnarul\" este foarte buna da a trebuit sa-l pomenesc si pe \"Al divin\" fiind vorba de \"clementa crestineasca\" si nu am vrut sa lungesc poezia prea mult caci in strofele urmatoare a trebuit sa pomenesc de topor,care, despre el este vorba in poezie, cu toate ca cititorul nu-si da seama decat in final.
Dupa \"rachiului curat\" trebuia virgula si am sa modific si deasemeni \"chitit\" merge bine.
Acel \"ca\" din final si pe mine ma supara, dar nu am gasit o alta varianta.
Multam si
Sa fii iubit !

mitru te înțelege

Să înțeleg din spusa ta,
Că sunt copaci ce-n viața lor,
Oricât de mult s-ar înălța,
Ajung și coadă de topor.
Milos Petru

Chiar de le-am aruncat in drum,
Le-am ars, le-am scos din lexicoane,
Cozi de topor mai sunt si-acum
Si chiar de seceri si ciocane !