Poezie
Clemență creștinească
1 min lectură·
Mediu
Ferice de acel stejar
Ce pică mândru pe la noi
Și-ajunge-n viața de apoi,
Ales cu har de Ãl divin,
Până în gât sătul de vin
În cercuri, doage de butoi,
Și cât de binecuvântat
E dudu’ fără vină, care,
Sub lame de securi, topoare,
Balerci renaște, fasonat,
Ca el, rachiului curat
Să-i dea arome și culoare…
Dar eu aș vrea, de când mă știu,
Un tei să fiu, că de-oi cădea
Răpus tot de-un topor sadea,
S-ajung apoi…că-i cu rachiu
Sau vin alb, negru, ghiurghiuliu…
Vr’unui butoi baban, canea ;
De-aceea, cât de blestemat
A fost și e de-atât popor,
Ca bun creștin, consumator
Cinstit, declar că am iertat
Orice copac ce-a acceptat
Să fie…coadă de topor.
Valeriu Cercel
043836
0
Câteva corecturi ar duce-o, în opinia mea, spre steluță. Sugestii:
Pentru consistența formei (alinierea la celelalte strofe):
în loc de:
\"Ales cu har de Ãl divin,
Până în gât sătul de vin
În cercuri, doage de butoi\"
eventual
Ferice de acel stejar
Ce pică mândru pe la noi
Și-ajunge-n viața de apoi,
Pe mâna unui brav lemnar,
Ce-l perpelește-un pic prin jar
Și-l face doage la butoi.
\"Ca el, rachiului curat - Atenție la problema ta, virgula licențioasă (sic!!!)
Să-i dea arome și culoare…\"
eventual, evitând pronumele:
\"Chitit, rachiului curat,
Să-i dea arome și culoare…\"
\"că-i cu rachiu
Sau vin alb, negru, ghiurghiuliu…
Vr’unui butoi baban, canea\"
eventual \"că-i cu\" înlocuit, dar nu știu cu ce.
Calimero