Poezie
Toamna
1 min lectură·
Mediu
De-o dimineață, parcă două,
Ceva îmi este de mirare,
Se-aude frunza cum tresare
Când se alintă-n zori la soare
Mărgăritarele de rouă,
Și-un greieraș, ca după nuntă,
Pierdut aiurea pe islaz,
De supărare și necaz
Ne-având o clipă de răgaz
Din scripca lui abia mai cântă,
Iară în plopii de la gară,
Sub mielușeii albi de nori,
Un cârd, agale, de cocori
Se-ngână cu privighetori
Făcându-i parcă de ocară;
Însă aud osii de care
Și zarvă mare peste vii…
Din mâini țesute-n flori de ii
Coboară iz de razachii
Spre ale teascului izvoare…
Dar, ce să mai întreb prorocii,
Căci mi-au ajuns ochii s-o vadă
Pe Mărioara prin ogradă,
Înumărând, pusă pe sfadă,
Că tot nu îi ieșeau…bobocii!
Valeriu Cercel
002.818
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Valeriu Cercel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 120
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Valeriu Cercel. “Toamna.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valeriu-cercel/poezie/14096057/toamnaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.