Poezie
Mirosul...banilor
1 min lectură·
Mediu
A venit Gheorghe cu RATA,
La oraș, să târguiască,
Să ia pește să postească,
Leana, ce-i era consoarta;
Coborâ el jos, din RATǍ,
Către hală, pe trotuare,
Cu opincile-n picioare…
Piața, o făcu pe dată:
Luă vreo patru crapi babani,
Și o știucă-aproape vie,
A mai tras și o răchie,
C-a rămas fără de bani.
Scotoci prin buzunare,
Le-ntorsese și pe dos,
Însă fără de folos….
Găsi, vreo cinci Lei…se pare.
Se gândi Gheorghe un pic…
Bani de RATǍ...n-ajungea,
Cu cinci Lei ce-i mai avea,
Cumpără, un “Loz în plic”
Hei, drăcie! Baftă mare!
Că în lozul de cinci Lei,
“O-uri” erau…și-ncă trei,
Câștigă Ghio’…cinci miare!
Da\' pe gânduri, n-a mai stat,
Luă banii fericit,
Și-un taxi, el a oprit,
Că de RATǍ-a și uitat,
Și mergând el, ca boerul,
A venit așa, prin zbor,
Din sacoșă, un odor,
De-l simți și Ghio’ oierul,
Ca-l rugă scurt,pe șofer,:
Frate-meu, te rog oprește,
Las papornița cu pește,
Că eu alt taxiu prefer…
Tu vii, după noi acasă…
Mirosu’…mă deranjează!
001.693
0