Poezie
Paradox
1 min lectură·
Mediu
Paradox
S-a găsit un subiect,
Cam de câțiva oameni triști,
Ce se cred că au efect
Deghizați în...umoristi ;
Astfel, din povești mai vechi,
Scărpinând bine chelia,
Le-a ajuns pe la urechi
Cu ecouri mari...PROSTIA,
Și umflându-se în pene,
Folosind cuvinte mari,
Le-așeză în mici catrene
Că PROSTIA...făcea bani,
Dar fiind și îngâmfați,
Semnând cu pseudo...nume,
I-au cam zăpăcit pe frați,
PROSTIA...făcând renume,
De-au ajuns și ei să creadă,
Tupeiști, fără obraz,
Insultând lumea pe stradă,
Că PROSTIA...avea haz,
Ba mai mult, se felicită,
Se aclamă...și-i corect,
Că în gașca fericită,
PROSTIA...creea respect,
Și tot dând cu bâta-n bălți,
Căutând PROSTIA moartă,
S-au crezut...celebrități,
În lumea de ei creeată....
Și-ncă freacă ei PROSTIA,
Fără nici un pic de rost,
Când în toată România,
Nu găsești măcar un prost !
Valeriu Cercel
022874
0
Si-s doar chiori si natafleti,
Ce mai mazgalesc hartia
Denotand din plin prostia?
De se cred cu toti artisti
Si-s doar niste autisti,
Ce mai fac opere care
Ii prostesc cu mult mai tare?
De se cred profesionisti
Critici,analisti,fascisti,
Ce mai critica cultura
Cand lor le miroase gura?
De se cred politicieni
Si-s doar niste simpli viermi,
Ce mai spun povestioare
Ce ne imput cu a lor duhoare?
De se cred ei patrioti
Si nu sunt decat mari hoti,
Ce se mai cred prozatori
Cand sunt toti cu capu-n nori?
De se cred ei Dumnezei
Si nu sunt decat atei,
Ce mai imbraca vesminte
Facand pe al tau parinte?
Eu ma cred un om de rand
Si scriu doar ce simt si sunt
Si-o sa fac economie,
La cerneala si...hirtie.