Inaltare

Talantul daruit,
Cu el ne-am ridicat;
Sarac si necajit,
E cel ce la-ngropat.

Bravo Cercele, asta-i frumos dar ce-l oferi cu atata simplitate si gratie oamenilor.
O poezie ce merita mult mai mult decat umilul meu comentariu.
O stea ce sus rasare.....un dar....dar si o taina mare.

Noi am primit atatea daruri incat am ajuns cei mai pricopsiti de pe aceasta planeta. Pacat ca multi au ochi dar nu vad!
Tot binele, Valeriu.

din atatea bune si nebune ale lumii, m-am intrebat adeseori: Dumnezeu a simtit nevoia sa fie creator, numai ca sa locuiasca el insusi intr-un decor universal, marturie a fanteziei si creativitatii sale infinite? oare formele cele mai superbe-pentru ca noi trebuie sa privim mai intai partea ascunsa a Lunii- servesc doar la vestirea splendorii si grandorii puterilor Lui? eu cred ca partea aceea ascunsa a Lunii e accesibila Omului, ca sa-l inalte pe Om pana la dimensiunea divina iar aceasta e deja dovada insasi a divinitatii Lui. El exista, in constructia noastra, prin capacitatea noastra de a percepe tot ce e mai frumos pe lume..

drag, Linea

Vezi ca noi oamenii, sintem supusi tentatiei.Si de cate ori aven de ales, le cam alegem pe cele rele.
Multumesc de citire,
Valeriu